Yehudi Menuhin avea convingerea că violonistul este aceea ființă stranie, extraordinară - pe jumătate tigru, pe jumătate poet. Tigru - pentru că are forța de a face față unor confruntări cu totul excepționale, în primul rând cu sine însuși și, în cele din urmă, cu publicul cel neiertător. Și poet - dată fiind condiția ultimă a violonistului, care rămâne una a expresiei, expresivității și sublimării. Definiția Lordului Menuhin poate că ar fi căpătat, în cele din urmă, noi valențe dacă s-ar fi referit, punctual, la cel care este "Interpretul zilei" luni, 11 decembrie 2017, la Radio România Muzical: legendarul, fără exagerare, Nathan Milstein. Pentru că tigrii au o durată de viață de doar 20-26 de ani (ca și media de activitate a unui atlet de performanță); pe când Milstein, la 82 de ani, era într-o remarcabilă formă violonistică, așa cum o dovedește înregistrarea ultimului său recital din 1986, de la Stockholm. Ulterior, doar un accident soldat cu o fractură severă la brațul stâng a condus la scoaterea lui definitivă de pe pista de concert.

Născut în 13 ianuarie 1904 la Odessa, într-o familie de evrei fără tradiție muzicală, Milstein l-a avut ca profesor pe Piotr Stolearski, cu care a mai studiat și David Oistrah și, de la 11 ani, i-a devenit student faimosului pedagog Leopold Auer la Sankt-Petesburg. Despre lecțiile cu cel din urmă, își reamintea următoarele: "Orice copil care avea visul de a cânta la vioară mai bine decât cei ca el dorea să meargă la Auer. Era un om extrem de înzestrat și un excelent profesor. Mergeam la Conservator de două ori pe săptămână pentru cursuri. Și am participat la fiecare oră cu 40 sau 50 de persoane asistând și ascultând. Existau în sală două piane și un acompaniator. Când Auer era suferind, îmi cerea să-l vizitez pentru a face orele acasă." Însă Milstein l-a avut, de asemenea, ca profesor și pe marele violonist belgian Eugène Ysaÿe, despre a cărui influență comenta următoarele: "Am mers la Ysaÿe în 1926, dar nu mi-a acordat niciodată atenție. Și mă gândesc acum că a fost mai bine așa. A trebuit să gândesc eu însumi pentru mine."

Milstein și-a făcut debutul american în 1929, cu Leopold Stokowski și în compania Orchestrei Simfonice din Philadelphia, stabilindu-se, în cele din urmă, definitiv, în America. Însă a concertat, cu constanță, în Europa, având reședințe și la Londra și Paris. Preocupat de compoziție și, mai ales, de transcripții, artistul a semnat numeroase aranjamente pentru vioară dar și cadențe pentru o seamă de concerte reprezentative ale repertoriului viorii. Pasionat aproape cu obsesivitate de cât mai buna articulație a fiecărui sunet, el obișnuia să petreacă adesea timp îndelungat căutând cea mai bună digitație pentru vreun pasaj mai dificil. Emblema compozitorului Nathan Milstein rămâne lucrarea sa "Paganiniana", reunind teme paganiniene, mai mult sau mai puțin cunoscute, pe care le-a așezat într-o ramă de tip rapsodic, pentru vioară solo.

Concertul op. 64 de Felix Mendelssohn, înregistrat în 1948 cu Bruno Walter și Filarmonica din New York, a devenit primul titlu din catalogul Columbia al discurilor de vinil long play, cu turația de 33 de rotații pe minut. În 1975, a primit un premiu Grammy pentru albumul său cu Sonatele și Partitele pentru vioară neacompaniată de Johann Sebastian Bach, autor pentru care a demonstrat o afinitate la fel de mare precum cea pentru compozitorii romantici.

Nathan Milstein reprezintă un nume exponențial pentru violonistica secolului XX, un muzician pentru care puritatea a constituit cuvântul de ordine; un fenomen al viorii care a negociat cele mai perfide dificultăți tehnice cu nonșalanța unui prestidigitator. A evitat folosirea unei contrabărbii, acel dispozitiv ce stă între fața inferioară a viorii și umăr, din dorința de a nu altera perfecțiunea de diamant a sunetului, facilitată de a viteza mare de deplasare a arcușului pe coarde cu o relativ mică forţă de apăsare. Pe scenă era elegant și perfect concentrat, netulburat precum aparatul său violonistic formidabil. Iar cei care i-ar putea imputa o oarecare răceală și distanțare, interpretând sobrietatea aparentă, pot fi contraziși de structura profund nuanțată, la nivel de motive, a cântului său, complet eliberat de gesturi retorice gratuite.

Nathan Milstein - "Interpretul zilei" luni, de la ora 10,00, la "Arpeggio. În pagini de Franz Schubert, Piotr Ilici Ceaikovski și… Nathan Milstein.

Milstein cântând Beethoven, la Stockholm, în ultimul său recital: