Alexandru Emanoil a lansat de curând un nou volum dedicat genului liric, intitulat Opera romantică franceză, adresat, deopotrivă, melomanilor - care au posibilitatea să găsească o sursă de informare substanţială - şi specialiştilor sau studenţilor din instituţiile de profil. Cu acest prilej, autorul ne-a oferit un interviu:

Aţi lansat deja cel de-al patrulea volum dedicat operei. Cum a decurs munca la cartea Opera romantică franceză şi cine a contribuit la realizarea acestui volum?

În primul rând aş vrea să vă mulţumesc foarte mult pentru atenţia acordată, mai ales că sunt, aşa cum aţi spus, la al patrulea volum dedicat muzicii de operă, după ciclul Opera italiană în capodopere de la Busseto - Verdi, Verismul, Belcanto, şi este pentru prima dată când aceste apariţii editoriale sunt promovate de mass-media. Munca la acest volum este, de fapt, materializarea unei pasiuni extraprofesionale de o viaţă şi beneficiază de material adunat şi sistematizat în decursul anilor, aşa că punerea în pagină nu a fost decât o operaţie de redactare.

M-am bucurat în această ultimă perioadă de sprijinul moral al unor proeminente figuri ale artei cântului, din care îmi face o deosebită plăcere să-l menţionez în primul rând pe marele tenor Cornel Stavru.

Din păcate, proiectul nu a stârnit din punct de vedere material interesul niciunui sponsor, fie el autohton sau străin, deşi aceste apariţii editoriale, reprezintă, în ultimă instanţă, un act de cultură care ar fi trebuit sprijinit, după părerea mea, de centrele culturale italian, respectiv francez. Posibilităţile mele materiale au fost de fiecare dată modeste ceea ce explică şi numărul ridicol de mic de exemplare în care au fost editate aceste volume. În zadar sunt astăzi solicitat să ofer exemplare din primele volume, pentru că tirajul s-a epuizat de mult. Ce mă doare cel mai tare este faptul că universităţile de muzică din ţară au tratat cu indiferenţă oferta mea de donaţie a volumelor editate, lipsind studenţii de o sursă de informare substanţială.

V-aş ruga să ne oferiţi detalii privitoare la conţinutul cărţii Opera romantică franceză.

Acest ultim volum este dedicat muzicii romantice franceze de operă. Am avut mari dificultăţi în a strânge un material foarte vast într-un număr restrâns de pagini - circa 700 - şi îmi cer scuze cititorilor că selecţia a fost, probabil, marcată de subiectivism şi poate nu a răspuns în întregime aşteptărilor celor care vor parcurge acest volum. M-am concentrat în primul rând asupra marilor valori ale secolului al XIX-lea în ceea ce priveşte muzica de operă franceză, am încercat să dau prioritate marilor compozitori precum Gounod sau Massenet. De asemenea, am încercat să aduc în lumină compozitorii mai puţin cunoscuţi ca Auber sau Adam.

Sper ca, în final, volumul să fie cât mai aproape de aşteptările celor care şi-au exprimat în repetate rânduri nerăbdarea de a vedea tipărită această carte. Mă bucur ca volumul a fost văzut de persoane de mare valoare din domeniul artei lirice, care au avut cuvinte de laudă la conţinutul acestuia.

Revin spunând că m-am bucurat şi sper să mă bucur în continuare de sprijinul marelui tenor Cornel Stavru, al dirijorului Marcel Anca şi al altor persoane care au avut amabilitatea să aprecieze munca mea şi rezultatele acesteia.

Vă mulţumim pentru acest interviu.

Şi eu vă mulţumesc foarte mult şi încă o dată mă bucur enorm de mult că în acest moment, când apare cel de-al patrulea volum al meu, am primit un semn de atenţie din partea mass-mediei. Sper ca la următorul volum, care va fi dedicat marii opere ruse, să mă bucur de acelaşi interes ca în momentul de faţă.