Un album lansat de casa Deutsche Grammophon pe 20 octombrie - ultimul album din seria integralei simfoniilor de Dmitri Șostakovici, în interpretarea Orchestrei Simfonice din Boston, conduse de Andris Nelsons. Pe acest album: Simfoniile cu numerele 2,3,12 și 13. Noi ascultăm la Radio România Muzical simfoniile numerele 2 și 12.

În iulie 2015 apărea primul episod al acestei extraordinare serii a integralei simfoniilor de Șostakovici. 8 ani mai târziu, colecția este integrală: 6 albume cu cele 15 simfonii și o simfonie de cameră. În plus, trei premii Grammy pentru interpretările ieșite din comune ale acestor lucrări.

Sunday times scria în 22 octombrie: "Acest ciclu este o realizare monumentală, iar acest ultim episod este la fel de zdrobitor și profund ca și precedentele. Este de greu de ales ce e mai bun, însă corul și orchestra în a mișcare a simfoniei a doua și Matthias Goerne în deschiderea simfoniei a 13-a, îți taie pur și simplu răsuflarea".

Simfonia a II-a a fost scrisă de Șostakovici pentru a zecea aniversării a revoluției din 1917 și se intitulează "Pentru octombrie". A fost interpretată în premieră în noiembrie 1927 - este lucrarea unui tânăr creator de 21 ani, care devenise foarte cunoscut încă de la 19 ani, cu prima lui simfonie care s-a bucurat de un răsunător succes. Deși tematica este una pur sovietică, muzica simfoniei a doua nu mai este atât de mult apropiată de estetica sovietică, surprinzând prin modernitatea limbajului și incongruența între mesajul muzicii în sine și tema declarată. Avea să fie doar începutul unei vieți și creații desfășurate în ambivalență: cel mai cunoscut și de succes compozitor sovietic, epurat de două ori și așteptând cu valiza făcută în fiecare seară, să fie luat de KGB pentru a fi deportat în Siberia.

Andris Nelsons, dirijor leton în vârstă de 44 ani, a cunoscut măcar în parte, prin istoria țării sale, realitățile de care s-a izbit Șostakovici; format, printre altele, și la Sankt Petersburg, discipol al lui Mariss Jansons, care rămâne un puternic reprezentant al școlii dirijorale ruse, Andris Nelsons găsește tonul just pentru Simfonia a II-a de Șostakovici, alături de extraordinara Orchestră Simfonică din Boston și Corul Festivalului de la Tanglewood.

Pe același album: Simfonia a 12-a de Dmitri Șostakovici. Aceasta este perechea ideatică a Simfoniei a doua, fiind inspirate de același eveniment istoric - revoluția din octombrie 1917. Simfonia a 12-a se intitulează "Anul 1917", însă față de construcția într-o parte a Simfoniei a doua, propune o structură în patru părți, fiecare purtând un titlu: Petrogradul revoluționar, Razliv, Aurora și Răsăritul umanității. Razliv a fost reședința de la țară a lui Lenin, iar Aurora, numele crucișătorului care a tras prima dată în Palatul de iarnă de la Sankt Petersburg și a declanșat astfel revoluția din 1917.

Chiar dacă veți recunoaște limbajul profund personal al lui Șostakovici în această simfonie, veți remarca că această lucrare ce datează din 1961 este mai puțin îndrăzneață decât simfonia a doua, scrisă în 1927. Este și prima lucrare pe care Șostakovici i-o dedică lui Lenin; să nu uităm că Șostakovici a devenit membru al Partidului Comunist abia în 1960. În orice caz, o istorie complicată trăită de un compozitor genial.

Nu poți decât să fii impresionat de sonoritatea clară și amplă a Orchestrei Simfonice din Boston, de coeziunea între partide, de prestația entuziasmată a suflătorilor de alamă, de planurile sonore atât de frumos construite de această orchestră mânuită cu mult talent de un dirijor care se dovedește profund și inventiv în același timp. Dincolo de istorie și ideologie, o mare muzică și marii ei interpreți din contemporaneitatea noastră.