Clasicism? Romantism? Tradiție? Inovație? Acestea sunt doar câteva dintre etichetele ce apar în discuțiile despre Ludwig van Beethoven și Johannes Brahms - primul fiind considerat drept un clasic inovator, iar cel de-al doilea fiind văzut drept un romantic tradiționalist. Deși nu putem contrazice grăunțele de adevăr pe care le regăsim în spatele acestor idei, nevoia de a cataloga atât compozitorii, cât și lucrările acestora, nu face decât să elimine nuanțele ce fac parte în mod irevocabil din realitatea proceselor creative - a observa doar tradiționalismul lui Brahms înseamnă a ignora noutățile de limbaj pe care le aduce, mai ales în ultimele opusuri; elanul novator beethovenian nu ar fi putut exista fără o temeinică ancorare în tradiția stilistică a înainte-mergătorilor - însă astfel de atitudini necesită nu doar familiarizarea cu un număr amplu de lucrări din creațiile și perioadele despre care vorbim, ci și abilitatea de a le contextualiza - abilitate pe care este nevoie să o folosim mai ales atunci când ascultăm muzică serioasă precum cea pe care ne-o propun joi, 27 februarie, membrii Orchestrei Elveției Italiene.

Concertul nr. 5 op. 73 în mi bemol major pentru pian și orchestră Imperialul de Ludwig van Beethoven este lucrarea ce deschide programul serii. Cu Jan Lisiecki în calitate de solist, partitura semnată în 1809 va fi, cu siguranță, adusă la viață cu convingerea și caracterul necesare pentru o astfel de partitură, semnată la începutul perioadei de maturitate a compozitorului german. Deși este dificil de cuantificat care dintre cele cinci concerte pentru pian și orchestră din creația lui Beethoven este preferat de melomanii din întreaga lume, cu siguranță acesta este cel mai interesant din punct de vedere muzicologic, având în vedere atât amploarea lucrării, cât și noutățile pe care le aduce în cadrul genului.

45 de ani mai târziu, Johannes Brahms începea să compună Simfonia I în do minor - cea de-a doua lucrare din programul serii; urmau mai bine de două decenii de travaliu pentru ca această partitură să vadă lumina scenei, astfel încât premiera a avut loc abia în 1876. Pentru a contextualiza această dată, ar trebui să spunem că Simfonia I de Brahms a fost cântată pentru prima dată mai aproape de premiera celebrului Preludiu la după-amiaza unui faun de Claude Debussy - care a avut loc în 1894 -, decât de orice opus antum al lui Ludwig van Beethoven - care s-a stins din viață în 1827.

Având în vedere toate acestea, ne putem aștepta la un concert excelent, susținut de Orchestra Elveției Italiene, cu Krystof Urbanski la pupitrul dirijoral, joi, 27 februarie, începând cu ora 21:30 - în transmisiune directă de la Lugano, pe frecvențele Radio România Muzical!

Sursa foto: Facebook