"Cu siguranţă sunt o anomalie, pentru că sunt, dacă nu înrădăcinat, atunci cel puţin foarte ataşat de lumea muzicii pop; acolo îmi fac banii şi acolo mi-am câştigat notorietatea. Însă cumva în secret, în viaţa mea privată sunt un admirator fanatic al operei. Lumea pop a primit opera mea foarte pozitiv, cu entuziasm, interes, a fost impresionată şi pentru că nu e expusă atât de mult la acest gen muzical. De cealaltă parte, există încă rezistenţă în lumea operei în ceea ce mă priveşte", spune Rufus Wainwright, compozitorul operei pe care o ascultăm duminică, 22 noiembrie 2015. "Cred că sunt văzut ca diletant uneori, deşi asta vine mai mult din partea instituţiilor. Cântăreţii, instrumentiştii şi majoritatea dirijorilor cu care am colaborat - nu toţi - sunt încântaţi să descopere ceea ce am eu de oferit", continuă Wainwright, autorul operei Prima Donna.

Prima Donna a fost iniţial o comandă a Operei Metropolitan din New York, o dorinţă a managerului Peter Gelb şi a directorului artistic al Lincoln Center, Andre Bishop, de a atrage public mai tânăr în sala de operă. Opera compozitorului canadian nu a fost pusă, însă, niciodată în scenă la Met, pentru că Peter Gelb nu a fost de acord cu libretul în limba franceză, în vreme ce Wainwright a declarat că franceza face deja parte organic din creaţia sa, refuzând într-un final să traducă libretul scris împreună cu Bernadette Colomine. Se pare că neînţelegeri au apărut şi legate de data premierei, Teatrul Metropolitan propunând o producţie în anul 2014, în vreme ce compozitorul o voia montată cât mai curând, partitura fiind finisată la începutul anului 2009. Astfel, opera a fost cântată pentru prima dată în ediţia din 2009 a Festivalului Internaţional de la Manchester. Dirijor a fost atunci Pierre-André Valade, regia i-a aparţinut lui Daniel Kramer, rolul principal fiind interpretat de Janis Kelly, aceeaşi voce de pe disc.

În seara premierei autorul a venit îmbrăcat ca Verdi, în vreme ce soţul său s-a costumat în Puccini; este evident că Wainwright, un celebru muzician pop, fiu şi frate al unor personalităţi din spaţiul muzicii folk din Canada, este foarte ataşat de operă, altfel creaţia sa în acest gen nu s-ar justifica. Documentarul de 90 de minute Prima Donna, the story of an opera - Prima donna, povestea unei opere - apărut pe DVD la casa Decca, evocă multe momente simbolice din viaţa lui Wainwright, de la fragmentul video din arhiva personală în care acesta, în tinereţe, îl juca acasă pe Baronul Scarpia, la imaginea emoţionantă a lui Rufus ascultând cu mama sa, cântăreaţa de muzică folk Kate McGarrigle, o veche înregistrare cu Beniamino Gigli, un disc primit în dar de Kate de la tatăl ei.

Premiera operei Prima Donna a fost motiv de bucurie dublă, pentru că Wainwright a fost însoţit şi de mama sa, cea mai mare susţinătoare dar şi cea mai critică voce în ceea ce-l priveşte, artista fiind la acea vreme grav bolnavă, stingâdu-se din viaţă la scurtă vreme după acest moment. "Mama mea a văzut opera şi a adorat-o, ceea ce, trebuie să recunosc, a fost o mare uşurare pentru amândoi"- mărturisea într-un interviu compozitorul.

Prima Donna o are în centru pe Regine Saint Laurent, o cântăreaţă de operă ce şi-a pierdut nu numai vocea, ci şi inima, iar acum, la şase ani de la retragerea ei din viaţa de spectacol, încearcă o revenire pe scenă. "Regine este un amestec între Maria Callas, mama mea, mine şi sora mea", spune Rufus Wainwright. Minimalistă din acest punct de vedere, opera are doar patru personaje, în afara Reginei pe scenă mai apărând Marie şi Philippe, menajera şi, respectiv, majordomul artistei, al patrulea personaj fiind tânărul jurnalist Andre Le Tourner, de care cântăreaţa se îndrăgosteşte. Acţiunea se petrece în apartamentul din Paris al divei cu carieră apusă, de ziua naţională a Franţei, 14 iulie. Anul este 1970.

Pasiunea lui Rufus Wainwright pentru Strauss, Verdi şi Puccini se îmbină în această partitură, imprimată în studiourile BBC din Londra. Totuşi, liniile melodice şi orchestraţia luxuriantă ce aminteşte pe alocuri de lumea impresioniştilor, poartă marca Wainwright, după cum apreciază şi Paul Hughes, Managerul Orchestrei Simfonice BBC: "Chiar dacă nu aș fi știut cine a scris partitura, dacă ascultam frazările armonice și armonia în general mi-aș fi spus: e scrisă de Rufus, fără îndoială! Iar asta e ceva foarte specific."

Distribuţia o are eroină pe soprana Janis Kelly, despre care compozitorul spunea că, ascultând-o cântând rolul Regine, în repetiţii, a avut revelaţia tristeţii personale, nepercepue până atunci. În celelalte roluri îi veţi auzi pe soprana Kathryn Guthrie, pe tenorul Antonio Figueroa şi pe baritonul Richard Morrison. Cântă Orchestra Simfonică BBC, dirijată de Jayce Ogren.

Opera în interpretări de referinţă duminică, 22 noiembrie 2015, de la ora 21.00.