Frânturi dintr-o lume a sunetului viu, sincer, natural, a profesionalismului de cel mai înalt nivel, a sensibilităţii şi dăruirii infinite, în acest album editat recent de Casa Radio; o lume a fotografiilor în alb-negru, înfăţişând oameni frumoşi, cântând împreună cu bucurie şi degajare, avându-l în centru pe maestrul Constantin Bobescu, muzicianul a cărui trecere terestră a adus multă lumină în sufletele celor care l-au cunoscut, l-au ascultat cântând la vioară, l-au urmărit dirijând, i-au auzit lucrările în care şi-a pus sufletul.

O ocazie uriaşă de a-l cunoaşte dincolo de timp pe acest "boier" al muzicii (Enescu i se adresa "Coane Costache"), care şi-a legat în 1935 definitiv destinul de cel al Radioului, devenind inima ansamblului pe care avea să-l conducă o viaţă: la începuturi, Orchestra de salon, apoi Orchestra de studio şi în sfârşit Orchestra de Cameră Radio.

Dintre minunile interpretative rezultate din această colaborare, albumul editat de Casa Radio reţine câteva: mai întâi - versiunea impecabilă, plină de scântei, înregistrată "live", a Simfoniei nr.88 de Haydn, cu tempouri demne de cele mai aprige versiuni contemporane; apoi - Rondes de Printemps din ciclul "Imagini" de Debussy, în care maestrul şi-a folosit întreaga pricepere şi simţire, pentru ca pânza impresionistă să prindă viaţă; chiar şi piesele de largă popularitate, precum cele două Dansuri ungare de Brahms, degajă sub bagheta sa cea mai vie emoţie.

"Ardea" şi când cânta la vioră, cu sunet de catifea irizat de nuanţe şi ţinută "de şcoală veche". Îl putem asculta în trei piese pentru vioară şi pian intrate în cuprinsul discului: Humoresca de Antonin Dvorak, Suferinţa dragostei de Fritz Kreisler şi Scherzo-ul "Haşiş" - ultima - din creaţia proprie, deschizând capitolul dedicat celei de-a treia dimensiuni a personalităţii lui Constantin Bobescu: aceea de compozitor, capitol care continuă cu aceeaşi piesă "Haşiş", de această dată - în versiunea ei orchestrală, ca parte a celor Trei schiţe simfonice, formând, împreună cu celelalte două mişcări, Nocturnă şi Paiaţa, incluse şi ele în album, o compoziţie menţinută în tonuri expresive, romantice, beneficiind totodată de întreg arsenalul de mijloace din paleta impresionistă, stârnindu-ne admiraţia prin abundenţa culorilor şi intensitatea trăirii. Lui Constantin Bobescu îi aparţine şi ultima lucrare de pe disc, maiestuoasa Rapsodie Română în Do major, lucrare pătrunsă de un sincer şi vibrant sentiment patriotic.

O notă aparte - pentru grafica inspirată a albumului şi, nu în ultimul rând, pentru prezentarea concisă, plăcută şi edificatoare (accesibilă şi în limba engleză) semnată de muzicologul Olga Grigorescu.

Un album cu care ne vom întâlni în spaţiul emisiunii "Polifonii", în ediţiile din 13 şi 14 noiembrie, şi pe care vă îndemn să-l votaţi în cadrul campaniei derulate sub sigla Radio România Muzical.