Vineri, 3 noiembrie, la Opera Naţională Română din Cluj va avea loc o reprezentaţie specială a capodoperei verdiene Rigoletto avându-i în distribuție pe Florin Estefan (debut), Diana Țugui, Florin Guzgă (invitat) și Liza Kadelnik, sub bagheta lui Cristian Sandu (invitat) care va dirija Corul şi Orchestra operei clujene. Regia artistică și scenografia sunt semnate de Emil Strugaru iar concepția costumelor pentru personajele Rigoletto și Ducele de Mantua poartă semnatura Ancăi Pintilie.

Deşi activitatea de director al Operei Naţionale din Cluj nu este simplă, baritonul Florin Estefan îşi rezervă timp pentru a continua cariera de solist de operă. "Cânt rolul Germont în Traviata, am făcut Marcello în Boema, am făcut Oneghin, am cântat Don Carlo, Trubadurul la Cluj. Am făcut două producții la Opera din Cairo, Traviata și Bal mascat, am mai colaborat cu Opera din Timișoara, mai cânt și vocal-simfonic, lieduri. Nu am de gând să părăsesc scena. Când mă trezesc dimineața, primul lucru pe care îl fac este să îmi încerc vocea, indiferent dacă am de cântat sau nu. Debutul în Rigoletto din această toamnă este foarte important pentru mine. E un rol esenţial pentru evoluţia unei voci de tipul meu."

Una dintre cele mai populare opere verdiene, Rigoletto i-a prilejuit compozitorului apropierea, pentru a doua oară în cursul activității sale creatoare, de poetul, dramaturgul și romancierul francez Victor Hugo, un prim contact având loc în momentul scrierii operei Ernani în 1844. Spre deosebire însă de simțul onoarei și noblețea caracterului uman subliniat în lucrarea care o precede, drama bufonului Triboulet se petrece pe fondul imoralității și desfrâului regelui François I și ca răsfrângere a propriei atitudini ironice la adresa victimelor stăpânului său. Faptul că piesa lui Hugo - ,,demnă de Shakespeare" în opinia lui Verdi - fusese interzisă la scurt timp după premiera de la Paris datorită obiecțiilor la adresa unei astfel de portretizării a figurii monarhice nu l-a împiedicat pe compozitor să îi transpună subiectul într-o operă și să înfrunte, la rândul său, cenzura autorităților austriece. Modul în care calitatea subiectului, dramatismul acțiunii, complexitatea personajelor sunt transpuse de către Verdi în discursul operei Rigoletto demonstrează capacitatea impresionantă a acestuia de a-și utiliza resursele componistice și limbajul puternic individualizat în realizarea unei muzicii fermecătoare, fie că este vorba despre momentele micilor ansambluri (care predomină, de altfel), fie în pasajele descriptive ș.a. Premiera lucrării a avut loc la 11 martie 1851 pe scena teatrului La Fenice din Veneția, unde s-a bucurat de un succes răsunător. De atunci și până în zilele noastre, popularitatea operei Rigoletto a fost crescândă, confirmându-i statutul de capodoperă verdiană și făcându-i loc pretutindeni în repertoriile marilor case de operă de pe mapamond.