In iunie 2012 a avut loc intalnirea intitulata "Jazz si medicina", organizata de medicul specialist in medicina de urgenta, doctorul Dan Marinescu, colectionar de albume de jazz si blues. Dr. Dan Marinescu a propus colegilor sai medici de la Spitalul de Urgenta „Floreasca” din Bucuresti o serie de auditii muzicale, pretext pentru a patrunde si in acest subiect generos numit „muzica si medicina”.

Invitandu-l sa scrie cateva ganduri despre muzica pentru a insoti prezentarea pe internet a acestei emisiuni iata ce mi-a scris fostul meu coleg de facultate: „In conditiile debusolante ale realitatii noastre autohtone, muzica poate reprezenta un important punct de echilibru, o metoda fara gres de inducere a unor stari sufletesti extrem de variate si o sursa neconditionata de satisfactii, pe care o recomand calduros tuturor, de la varste cat mai fragede.”

In acest spirit al bucuriei si al destinderii prin muzica traieste de multi familia medicului Marinescu. Pe sotia sa Lucia a cunoscut-o datorita muzicii, ne-a marturisit Dr.Marinescu, si alaturi de ea a parcurs multe momente minunate in viata, insotiti tot de muzica. „Ne-am crescut fiica, Irina, intr-o casa plina de muzica, ea studiaza vioara si participa la cursuri de teatru, iar una dintre placerile noastre cele mai mari este sa mergem la spectacole de muzica sau de teatru unde fiori placuti se starnesc inca de la intrarea in sala.”

Caldura, sensibilitatea si bucuria pentru viata, nu in ultimul rand dragostea de semeni, sunt calitati pe care multi melomani le au; in acest sens, muzica probabil contribuie si la orientarea catre profesiunea de medic. De-a lungul anilor am intalnit multi medici care au studiat muzica in copilarie, care au crescut inconjurati de muzica, si mai mult, care continua sa cante, sa activeze ca muzicieni in diferite formatii ale medicilor sau chiar in orchestra fondata de Dr. Ermil Nichifor. Voi aminti aici de medicii-muzicieni alaturi de care am avut onoarea si bucuria de a canta in Orchestra Medicilor: Prof. Dr Calin Giurcaneanu - violoncelist, Prof. Dr. Mircea Penescu – violonist (vioara I), Dr. Laurentiu Dasca – violonist ...

Lista medicilor-muzicieni in prezent in Romania este cu mult mai lunga iar de-a lungul istoriei medicinei romanesti au existat medici care si-au legat activitatea si de evolutia vietii muzicale de la noi: Dr. Psihiatru Eduard Pamfil – primul nostru chitarist care a concertat pe scena Ateneului Roman. Festivalul international de chitara de la Sinaia ii poarta numele si cinsteste memoria lui Eduard Pamfil, renumit medic, in acelasi timp mare muzician.

Putini stiu ca Prof. Dr Victor Papilian (1888-1956) – autor al tratatelor de anatomie care nu lipsesc niciunui student la medicina in Romania – a fost, pe langa medic antropolog si profesor la Facultatea de Medicină din Cluj, muzician, nuvelist, romancier, dramaturg si publicist, director al Filarmonicii şi al Teatrului din Cluj, fondator al Societatii Scriitorilor Romani din Ardeal (1936).

Alaturi de Dr. Dan Marinescu ma numar si eu printre cei care l-au avut profesor de anatomie pe Dr. Ioan Albu – un medic exemplar, ca profesor – corect si sever – charismatic, personalitate care te cucerea, ca student, de la primele cursuri si te facea sa-ti fie rusine ca inca nu stii anatomia omului de nota 10. Prof. Dr.Ioan Albu este cel care a studiat cu Prof.Dr.V.Papilian si s-a ingrijit multi ani la rand de publicarea si promovarea minunatelor carti de anatomie scrise de mult-talentatul sau profesor.

Pentru a-l cunoste mai bine pe medicul Dan Marinescu in relatie cu muzica (clasica, jazz si blues), l-am invitat sa vorbeasca despre parcursul sau muzical, despre copilaria sa, despre intalnirile cu mari muzicieni.

„Primele contacte cu muzica de care imi aduc aminte erau ornamentatiile lente si pline de meandre specifice muzicii psaltice din bogatul repertoriu ortodox, muzica pe care o auzeam frecvent in curtea si in interiorul bisericii unde mi-am petrecut mare parte din copilarie. La fel de frecvent se auzea de pe ulitele satului muzica populara ce se revarsa din radiourile si pick-up-urile scoase la fereastra pentru ca proprietarii, taranii din vecinatate sa-si lucreze gradinile cu mai multa tragere de inima. Sfarsitul de saptamana aducea frecvent muzica interpretata de tarafurile tiganesti angajate pentru nunti sau horele la care noi copii cascam gura ore în sir, ba mai si exersam pasii de sarba sau de brau. Verilor mai mari de la Bucureşti si Ramnicu Valcea le datorez contactul cu muzica folk, pop si rock pe care o fredonau toata ziua (peste multi ani le-am identificat: Phoenix, Mircea Vintila, Queen, Uriah Heep, Beatles), in timp ce sfarsitul anilor '70 adusese la radio si TV varfurile disco (ABBA si BoneyM). In perioada liceului ascultam muzica disco si rock a anilor '80, ce constituia baza tuturor discotecilor organizate la sfarsit de saptamana in sala de sport a liceului. Exista pe atunci in Curtea de Arges, in mod paradoxal, in cladirea de unde se executa bruiajul posturilor interzise (in speta Europa Libera, unde ii ascultam in noapte pe Radu Teodoru şi Andrei Voiculescu) singurul centru autorizat de inregistrari, unde cel angajat la amintita institutie inregistra contra cost bunatati precum Hendrix, Deep Purple, dar niciodată Jazz sau blues.

Legatura puternica, diversa si sistematica cu muzica a venit in 1990, cand prospat student, am sosit in Bucureşti, unde a inceput rapid sa fie disponibila muzica de toate genurile, de calitate, care a putut treptat sa satisfaca pretentii din ce in ce mai mari ale melomanilor. Atunci a inceput pentru mine o intensa activitate de colectare de viniluri, inregistrarea de casete (la baietii din Piata Romana), schimburi intre colegi si prieteni si frecventarea consistenta a salilor de concerte. Gandindu-ma bine, desi mai ascultasem jazz inregistrat, prima data cand am realizat frumusetea si libertatea acestui gen se datoreaza Danielei Nicolae, colega mea, care intr-o pauza a inceput sa cante un swing la un pian aflat in dosul unei cortine, in sala unde se tinea un curs de statistica matematica. Cred ca acesta a fost momentul in care am inceput sa fiu mai atent cu acest gen muzical si sa imprumut inregistrari de gen de la colegii mei Horia Stanescu si regretatul Radu Wurm, carora le ofeream la schimb blues electric sau rock psihedelic, mergand împreună la concerte, imbogatindu-ne reciproc.

Astfel, am ajuns sa apreciez si sa ascult o gama larga de genuri muzicale, sa consider ca nu există o muzica mare si una marginala, ca talentul si perfectionismul lui Hendrix sunt pentru mine de acelasi nivel cu ale lui Bach, iar maiestria violonistica a lui Alexandru Titrus, a lui Ion Albesteanu ori vocea Domnicai Trop produc emotii la fel de intense si autentice ca orice mare autor cult interpretat de ansambluri si solisti pe masura.”

Va invit sa ascultati emisiunea noastra din 6 octombrie 2012 si sa urmariti seria intitulata „Medicina si Muzica”, pe care o veti gasi si in arhiva noastra on-line. Daca doriti sa propuneti noi emisiuni pe aceasta tema va invit sa trimiteti mesajele dumneavoastra pe adresa colectiadejazz@srr.ro