14 septembrie 2011 - lansare de carte în pauza concertului susţinut de Capela de stat din Berlin la Bucureşti, în cadrul Festivalului Enescu. Volumul: Spuse, trăite, dorite - Amintiri de Ioan Holender. Lume multă, discursuri lungi (deşi ştiu că tocmai acest lucru a vrut să evite Ioan Holender). După concert, sesiune de autografe.

Recunosc, enervată de ploaia de telefoane mobile care au sunat în timpul concertului dirijat de Daniel Barenboim am plecat printre primii de la Sala Palatului, aşa că am fost şi printre primii cititori care au obţinut un autograf de la Ioan Holender. În autobuz, în drum spre casă, deja citisem 50 de pagini din acest volum, care, iată, se citeşte repede ca un roman poliţist.

În afară de faptul că Ioan Holender este creierul din spatele Festivalului Enescu al ultimilor ani şi că a fost cel mai longeviv director al celebrei Opere de stat din Viena, recunosc, din nou, că nu ştiam prea multe despre personalitatea pe care am descoperit-o între filele celui de al doilea volum biografic pe care l-a scris, apărut la Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi.

Holender scriitorul

Holender scriitorul este exact aşa cum este şi Holender vorbitorul: savuros, plin de umor, direct, dând răspunsuri clare, fără frică sau jenă şi întrebărilor grele.

Şi sunt de acord cu Viorel Cosma, muzicologul care în discursul de la lansarea volumului spunea că această carte a lui Holender ar trebui citită de toţi cei care sunt implicaţi în ceea ce numim astăzi managementul cultural. Şi nu numai, aş adăuga, eu, de toţi cei care se întreabă care sunt principiile pe care se clădeşte un drum în viaţă.

De unde a pornit şi unde a ajuns Holender

Pentru că în ciuda a ceea ce copiii noştri văd astăzi, tot adevăratele valori sunt cele care croiesc drumuri trainice. Munca, dăruirea pentru ceea ce faci, inteligenţa, specializarea, specularea momentelor favorabile, puterea de a trece peste cele mai grele din viaţă, omenia - acestea de fapt au făcut ca un evreu din Timişoara, a cărui familie a avut de suferit şi în timpul legionarilor şi al comuniştilor - care şi-a pierdut adică întreaga avere, să ajungă al doilea om din stat în Austria - cel mai longeviv director al Operei de stat din Viena. Şi să ţinem cont că primele slujbele ale lui Holender la Timişoara erau la întreţinerea tramvaielor şi a stâlpilor de iluminat…

De obicei, pentru cei care ne sunt aproape, măcar pentru că trăiesc în aceeaşi vreme cu noi, tindem să relativizăm extraordinarul vieţii lor. De aceea, poate părea surprinzător când spun că viaţa lui Holender este cu adevărat un subiect de roman - experienţa sa, oamenii cu care s-a întâlnit - pe care vă las să le descoperiţi singuri citind Amintirile din volumul "Spuse, trăite, dorite".

Valorile manageriale ale lui Ioan Holender

Aş vrea doar să atrag atenţia asupra valorilor manageriale pe baza cărora a condus Opera din Viena 19 ani: fidelizarea cântăreţilor şi crearea unui teatru de stagiune, nu de repertoriu, cunoaşterea perfectă a posibilităţilor cântăreţilor săi, căutarea permanentă de voci tinere şi performante, la Viena lansându-se cei mai mulţi dintre marii cântăreţi ai lumii, sloganul "lucrăm pentru public, din banii statului" transformat în realitate, nu lăsat doar la nivel de vorbe; ceea ce numim astăzi optimizarea costurilor, tocmai pentru că sunt bani publici şi continua privire spre viitor - oglindită şi în preocuparea pentru creşterea şi fidelizarea unui nou public.

Final - de reţinut

Aşa că, dacă toţi am încerca să fim mici Holenderi, fiecare la nivelul responsabilităţii sale, sunt convinsă că România ar arăta cu totul altfel. Citiţi Spuse, trăite, dorite de Ioan Holender şi gândiţi-vă la acest lucru.