Sâmbata, 21 februarie, la Teatrul de Opereta "Ion Dacian" din Bucuresti se lanseaza cel de-al saselea volum din seria "Opera Româna" de Anca Florea. Muzicologul si criticul muzical Anca Florea continua astfel istoria Operei Nationale Bucuresti, de la institutionalizarea acesteia si pâna astazi. Fiecare volum se concentreaza asupra unui deceniu din existenta Operei bucurestene, asupra artistilor care au consacrat-o, asupra spectacolelor ce au încântat publicul. Cel de-al saselea dintre acestea are drept subiect perioada 1971-1981.

R: Munca pe care o faceti necesita enorm de multe surse de documentare. Cât de greu v-a fost sa le sistematizati si sa le consemnati în cel de-al saselea volum al "Operei Române"?

Anca Florea: În primul rând, am un material amplu de care dispun de foarte multi ani, adunat în timp. Pe de alta parte au fost câtiva melomani care au pastrat cu sfintenie programe de sala, unii chiar si cronici pe care le-au decupat din ziarele vremii si pe care mi le-au pus la dispozitie si, sigur, câtiva artisti care au o arhiva la care mi-au acordat accesul. Si bineînteles, am stat câteva luni bune, la fiecare volum, în Biblioteca Academiei, unde am extras cronici si multe alte stiri, informatii, elemente de epoca de ordin social, politic, economic pe care le-am inclus în aceasta derulare. De ce? Pentru ca mi-am propus sa prezint activitatea cotidiana a Operei bucurestene în contextul socio-politic al perioadei respective.


R:Cum au fost afectati artistii si opera de comunismul violent al anilor 1971-1981? A.F.: Artistii au fost marcati de ceea ce s-a întâmplat atunci, în bine sau în rau. Multi au participat, s-au implicat în acele optiuni, daca vreti, ale epocii. Era o perioada dificila din punct de vedere politic deoarece dupa vara lui '71 s-au înasprit foarte mult libertatile de exprimare în cultura. Aspectul ideologic de un stângism poate mai dur decât în perioada stalinismului s-a accentuat. Repertoriul operei a trebuit sa se supuna acestor cerinte politizate care insistau asupra reliefarii eroismului comunistilor sau a "performantelor" epocii respective, ceea ce într-un balet sau o opera era mai greu de pus în practica. Pe de alta parte, spre anii '80 au început acele economii teribile care au fost impuse întregii populatii, ceea ce însemna frig în sala operei, frig în sala Ateneului. Se statea cu manusi, publicul era îmbracat cu paltoane, de multe ori cu caciuli pe cap, iar artistii trebuiau sa evolueze: fie balerinii în tutu-uri, fie solistii vocali si corul în costume lejere si suportau 2-3 grade C. Îmi amintesc ca, de multe ori, la ridicarea cortinei venea un val de frig îngrozitor, dinspre scena înspre sala. De multe ori se întrerupea curentul electric si înca multe altele. La un moment dat s-au facut economii, artistii intrau doi pe o fisa de post, deci erau angajati cu jumatate de norma. Acestea si alte asemenea detalii au afectat la modul concret activitatea si viata artistilor si a Operei. Pe de alta parte "exodul" celor de valoare a continuat mult mai accentuat Se dadeau mult mai greu vizele pentru a onora concertele din strainatate si astfel Opera a pierdut foarte multe valori, ca sa nu spun chiar pe toate.


R: Ce spectacole de opera si balet au fost abordate în perioada 1971-1981?

A.F.: În principiu, erau 30-40 de titluri de opera dintre cele arhicunoscute si îndragite de public, sigur, cu câteva titluri românesti de conjunctura. S-a prezentat si premiera operei "Hamlet" de Pascal Bentoiu, ceea ce a însemnat un eveniment. La balet erau cam 15-16 titluri, daca nu cumva chiar mai multe dintre cele foarte îndragite si, de asemenea, câteva conjuncturale. De fapt se rulau doar câteva dintre acestea si din când în când aparea un titlu nou la intevale foarte mari.


R: Ne puteti mentiona câteva nume emblematice ale perioadei despre care vorbiti în cel de-al saselea volum al "Operei Române"?

A.F.: A fost perioada de maxim a unor soprane ca Eugenia Moloveanu, Maria Slatinaru, Silvia Voinea. Pe de alta parte au fost mezzosoprane de foarte buna calitate: din generatia mai tânara, a aparut, colaboratoare înca, Mihaela Agache, apoi Viorica Mitrica, Veronica Gârbu. Bineînteles, Ludovic Spiess, care înca mai era la un nivel international, Nicolae Herlea, David Ohanesian, Constantin Gabor (care si-a continuat cariera pâna la mijlocul anilor 80), deci nume mari. Unii se retrasesera, la balet erau Magdalena Popa, Ileana Iliescu, Marinel Stefanescu, Gheorghe Iancu, Gigi Caciuleanu; repet, nume foarte mari. R: Ne puteti da câteva detalii "tehnice" despre volmul pe care îl veti lansa sâmbata?

A.F.: Are aproape 1100 de pagini si cam 500 de fotografii. De asemenea, se regasesc si portrete ale majoritatii interpretilor, si câte o fotografie din aproape toate spectacolele reprezentate în acel deceniu.