Miercuri, 25 septembrie 2013, cunoscutul compozitor român Vasile Şirli - director muzical al Disneyland Paris - împlineşte 65 de ani. Cu această ocazie, domnia sa a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări într-un scurt interviu.

Domnule Vasile Şirli, în martie anul acesta aţi primit un premiu Gopo pentru coloana sonoră a filmului "Undeva la Palilula" în regia lui Silviu Purcărete. Ce reprezintă pentru dumneavoastră acest premiu?

În primul rând mulţumirea de a fi remarcată o muzică de film. Că este a mea sau a altcuiva, este foarte important ca muzica să fie remarcată, în sensul profesional, şi mă bucur că de data aceasta a fost remarcată muzica mea. Lucrul la filmul "Undeva la Palilula" a început cu mulţi ani în urmă; încă din faza de început, cu domnul Silviu Purcărete, la faza de idee de film, apoi de prim scenariu, al doilea scenariu, al treilea scenariu, pentru ca încet, încet muzicile să se adune, fiind vorba de multă muzică originală, fiind vorba de muzică folclorică şi de petrecere - deci existentă - şi muzică de operă - deci Verdi - care trebuiau perfect adaptate la scenariu. Aceasta ne-a luat mai mult timp şi a însemnat un lucru intens şi în detaliu… deci înseamnă foarte mult acest proiect pentru mine, atât sentimental, cât şi artistic în sensul cel mai larg al cuvântului.

Să ne întoarcem puţin în trecut. Ce amintiri vă leagă de Radio România?

Primele emisiuni radio făcute la dumneavoastră în calitate de producător au fost o mare bucurie. Mă refer la anii '70. În privinţa radioului în general, înseamnă toată copilăria mea, tot ce înseamnă contactul cu lumea exterioară din satul copilăriei, din Variaş, Timiş.

Ştiu că aici aţi ascultat şi Corul de Copii Radio.

Da. A fost o poartă deschisă, o fereastră către altă lume şi mulţumită radioului am descoperit-o; era vorba prin intermediul vocilor de copii bineînţeles, care rezonau cu totul altfel în imaginaţia unui băiat în anii '50, în Banat. Dorinţa de a fi ca cei ce cântau în Corul Radioului - instrument muzical absolut fabulos, această corală a radioului, dintotdeauna, şi au rămas în continuare şi mă bucur să văd că această preocupare pentru voce, pentru perfecţiune a rămas valabilă.

Din 1990 sunteţi Directorul muzical al Disneyland Paris. Asta înseamnă că iubiţi filmele Disney şi că le promovaţi în acest parc de distracţii. Cum aţi descrie munca dumneavoastră în cadrul Disneyland?

Extrem de diversă. Când spun extrem de diversă chiar trebuie să înţelegeţi în sensul cel mai strict al expresiei - de la muzica strictă a filmului, până la dezvoltarea unor teme muzicale sau scrierea unor teme noi muzicale pentru spectacolele din parc, de la muzică pentru mici orchestre, până la mari ansambluri simfonice şi corale. Totul este într-o permanentă reînnoire, trecând de la un gen muzical la altul, în orice caz, întotdeauna, cu mari artişti, cu muzicieni de mare calitate, actori, regizori, coregrafi.

Nu v-aş întreba pe când Director muzical al unui Disneyland Bucureşti, dar vă întreb dacă vă gândiţi să participaţi la viitoarea ediţie a Festivalului Internaţional Enescu din 2015, cu un spectacol de muzică de film şi desen animat, eventual şi cu mişcare scenică. Vă întreb acest lucru pentru că în aceste zile savurăm ultimele concerte din actuala ediţie a Festivalului Enescu.

Festivalul Enescu este un eveniment extrem de important în lumea muzicală românească şi din Europa, în general. Pentru foarte mulţi artişti înseamnă un loc de confirmare, un loc de punere în valoare a ceea ce fac. Planurile festivalului sunt făcute cu mult timp înainte, pe anumite teme. O asemenea propunere nu mi s-a făcut. Aş fi foarte bucuros să particip la o asemenea idee… nu ştiu sub ce formă, vom vedea. În orice caz, toate evenimentele legate de Festivalul Enescu îmi sunt apropiate şi le urmăresc cu mult interes.

Vă mulţumesc pentru acest interviu şi vă urez un sincer La mulţi ani! atât din partea mea, cât şi din partea colegilor mei de la Radio România Muzical! Am dori să vă facem şi un cadou muzical aşa încât vă rog să ne spuneţi o lucrare clasică sau de ce nu o chansonetă pe care o ascultaţi cu plăcere oricând.

Un fragment din Mahler. Poate să fie chiar şi partea a doua din prima simfonie.