Mi se pare foarte frumos că în anul când aniversăm 200 ani de la naşterea lui Verdi, una dintre cele mai mari soprane ale timpurilor noastre a ales să înregistreze un album integral Verdi, ocolind însă ariile celebre şi punând în circuitul unui public foarte larg arii mai puţin cunoscute din opere ca „Giovanna d’Arco”, „Macbeth”, „Vecerniile siciliene” sau „Don Carlo”, înregistrate în compania Orchestrei Teatrului Regio din Torino, dirijor Gianandrea Noseda

M-a surprins şi coperta albumului: pentru că nu a fost căutată o postură prea comercială, cu o Anna Netrebko machiată superb şi într-o rochie de seară care să taie suflarea. Este o Anna Netrebko care arată foarte bine, însă cu părul vânt, mai curând vrând să exprime intensitatea muzicii verdiene, decât să epateze cu propria figură.

Şi mă bucur că o mare cântăreaţă a timpurilor noastre, adulată pe marile scene, mereu în atenţia tabloidelor, cu milioane de discuri vândute, ca o vedetă pop-rock, a preferat să cânte Verdi şi nu Wagner celălalt mare aniversat al anului 2013. Pentru că în mod bizar pentru mine, majoritatea operelor şi festivalurilor au preferat să pună în scenă mai ales operele lui Wagner, din creaţia lui Verdi fiind preferat mai ales Requiemul. Iar eu recunosc că am crezut mereu că Verdi rămâne mai accesibil şi în orice caz mai cantabil…

Să fie oare pentru că încrâncenarea lui Wagner e mai aproape de societatea în care trăim?

La Bellissima – Anna Netrebko

Sper că oricine interesat de muzica clasică a auzit de Anna Netrebko; pentru cei neinteresaţi de muzică clasică, poate măcar i-au văzut portretul pe cutiile unei vopsele de păr pentru femei sau în reclamele la bijuterii.

Pentru că, da, Anna Netrebko este o femeie foarte frumoasă, dar mai mult decât atât, înzestrată cu o voce ieşită din comun, care îi permite acum, la maturitate (va împlini 42 ani în septembrie) să schimbe macazul repertoriilor pe care le abordează: dacă până acum a putut fi ascultată în roluri de soprană lirico-lejeră, acum ea preferă mai întunecatele roluri spinto-dramatice.

Iar albumul Verdi, lansat cu o mare ceremonie în 7 august 2013 la Salzburg, apărut pe  9 august  în magazinele din întreaga lume, este primul după această schimbare de macaz. Anna Netrebko a ales roluri întunecate şi tragice din operele verdiene: Lady Macbeth din „Macbeth”, Ioana d’Arc din „Giovanna d’Arco”, Giovanna de Guzman din „Don Carlo” şi Elisabetha de Valois din „Trubadurul”. Iar vocea ei pare o navă amiral plecată să cucerească orizonturile – te emoţionează, îţi face pielea de găină, te lasă fără în aer în piept pe vreun pianissimo.

Înţeleg aprecierea specială pe care casa ei de discuri, Deutsche Grammophon, o are pentru Anna Netrebko: în 10 ani de colaborare, sărbătoriţi tot la ceremonia de ieri de la Salzburg, au fost vândute 3.8 milioane de CD-uri şi DVD-uri – o cifră uriaşă pentru muzica clasică, o cifră ce o transformă pe Anna Netrebko în soprana cu cele mai multe titluri vândute în secolul XXI.

Şi în plus, vă invit să vizualizaţi pe youtube clipul de prezentare al discului, pentru a o descoperi pe adevărata Anna Netrebko, despre care mi-a povestit cândva şi Ioan Holender, care a cunoscut-o foarte bine în calitatea sa de director al Operei de Stat din Viena: o persoană prietenoasă, caldă, fără aroganţă, care se simte foarte bine în pielea ei, iubită de tot personalul operei şi un partener de scenă de nădejde.

Da, îmi place Anna Netrebko! Sper să vă placă şi dvs. noul ei album pe care-l puteţi asculta integral luni, 12 august, de la ora 20, la Radio România Muzical, inclus şi în campania „Votează discul de muzică clasică al anului 2013”, care, apropo, aşteaptă şi votul dvs.