Viaţa lui Schubert de Christopher Howard Gibbs este unul dintre cele mai noi titluri apărute în colecţia Contrapunct a Editurii Humanitas - acea colecţie dedicată scrierilor despre muzică. În paranteză fie spus, ne bucurăm că Editura Humanitas a avut ideea înfiinţării unei asemenea colecţii, pentru că practic doar citind această colecţie, publicul larg are acces la scrieri despre muzică, gândite tocmai pentru publicul larg, nu pentru specialişti.

Elemente biografice noi

Christopher Howard Gibbs este profesor de muzicologie la Bard College of Music din New York şi, de-a lungul carierei sale, a manifestat un interes constant pentru viaţa şi creaţia lui Franz Schubert, fie în calitate de muzicolog, fie în calitate de organizator de evenimente muzicale ce l-au avut pe Schubert ca punct central - aşa cum este seria Schubertiadelor de la New York.

Cartea lui Gibbs despre Schubert a apărut în anul 2000 la editura Universităţii Cambridge şi, poate părea ciudat în cazul unui compozitor de la moartea căruia s-au scurs aproape 200 de ani, aduce elemente noi privind mai ales modul mai echilibrat în care expune biografia lui Franz Schubert.

Recunosc că în afară de amplul dicţionar Grove nu am citit scrieri mai apropiate de contemporaneitatea noastră despre Schubert - volumele româneşti pe acest subiect au mai bine de 50 de ani vechime. Aşa că am citit cartea lui Gibbs cu apetitul pentru cunoaştere al unui simplu iubitor al muzicii.

Schubert este descris de Gibbs cu foarte mult echilibru şi foarte documentat - nu se hazardează în afirmaţii pe care nu le poate susţine - ca de exemplu referitor la tema foarte controversată a homosexualităţii lui Franz Schubert.

Dacă vreţi, destinul lui Schubert şi receptarea lui de cei care i-au urmat, sunt similare cu cele ale lui Mihai Eminescu - acelaşi artist stins timpuriu, extrem de talentat, cu o moştenire creatoare impresionantă, care nu ştia să-şi gestioneze finanţele proprii, ceea ce a condus la o mereu instabilă situaţie, care nu poate fi reproşată însă, în primul rând celorlalţi, ci artistului însuşi.

Muzica lui Schubert - deopotrivă suferinţă şi încântare

Schubert a fost privit mereu în nuanţe întunecate, în ceea ce priveşte biografia sa - citez acum din Viaţa lui Schubert de Christopher Gibbs: "nu doar suferind, ci bolnav, înstrăinat şi izolat chiar de familie şi de prieteni. Nu poţi să nu te miri de măsura în care Schubert şi muzica lui au generat atâtea interpretări şi au avut parte de o asemenea diversitate de abordări în timp; la urma urmei, Schubert a fost folosit în trecut în diverse scopuri politice şi ideologice. În loc să regretăm că ştim atât de puţin şi că trebuie, prin urmare, să inventăm atât de mult, am putea mai degrabă să ne bucurăm de diversitatea şi de profunzimea emoţiilor pe care le exprimă arta lui Schubert. Muzica lui stârneşte un spectacol larg de reacţii şi interpretări, trezind în noi deopotrivă suferinţă şi încântare."

Şi aş vrea să mai adaug un amănunt ce m-a făcut să mă simt mândră: că Eusebiu Mandicevski, compozitorul de origine română, a fost cel care a îngrijit prima ediţie a operelor complete de Franz Schubert, începând cu anul 1884 la Editura Breitkopf @ Hartel, de fapt, aceeaşi editură care refuzase în 1816 să publice celebrul lied schubertian "Regele ielelor".

Istoria e ciudată, nu?

Citiţi deci Viaţa lui Schubert de Christopher Gibbs pentru a-l descoperi pe cel a fost, cu adevărat, o încarnare a spiritului romantic.