Camille şi Julie Berthollet

Camille Berthollet a început să studieze violoncelul la 4 ani şi vioara la vârsta de 8 ani. În anul 2015, datorită performanțelor sale în concursul pentru tinere talente Prodiges, ea a semnat un contract de lansare a primului său album cu renumita emblemă editorială Warner Music. Camille Berthollet spune: Prodigies a fost pentru mine o rampă de lansare minunată. Aşa l-am întâlnit pe violoncelistul Gautier Capuçon, care m-a propus să cânt alături de cele mai bune orchestra din Franţa, începând cu Orchestre Natională din Montpellier. Primul meu album s-a vandut în 75 000 de exemplare, un eveniment în lumea muzicii clasice, dacă ne gândim că celebrităţi din domeniu au avut o vânzare de cel mult 5000 de exemplar ale unul album.
Şi pentru că vorbeam de compania în care au fost realizate aceste înregistrări, nu pot să nu amintesc de participarea Orchestrei Filarmonicii din Monte-Carlo, condusă de tânărul dirijor Julien Masmondet, dar şi de pianistul Guillaume Vincent, partener în momentele camerale ale albumului.
Este un album plăcut la ascultare pentru cei ce îşi doresc o ambianţă sonoră care să îi însoţească sau să îi relaxeze. Aranjamentele orchestrale sunt bine construite, interpretarea este proaspătă, plină de momente de virtuozitate încântător rezolvate, dar şi de o atmosferă sensibilă, emoţionantă, creată de cele două instrumentiste în lucrările de linie, presărate pe întreg parcursul albumului.

Ca şi sora ei, Julie Berthollet a început să studieze muzica la 4 ani, dar a ales vioara căreia i-a rămas fidelă. A studiat la Gevena, Zurich şi Viena, unde a avut-o ca profesoară pe violonista noastră Mihaela Martin.

Un album de bijuterii

După succesul albumului său de debut, Camille Berthollet a decis să lanseze anul acesta un disc împreună cu sora sa Julie. Cele două surori sunt un efl de replică feminină a mult mai cunoscutului duo de fraţi Renaud şi Gautier Capuçon. În programul discului lor cele două instrumeniste au inclus, pagini cunoscute, în aranjamente interesante, destul de inedite, interpretate cu vioiciune, veselie, energie, dar şi sensibilitate. Ele încearcă să demonstreze că sunt capabile să abordeze mai multe genuri de muzică, plecând de la aşa-numitele "tradiţionale" bijuterii ca Dansul Săbiilor de Haciaturian, Zborul Cărăbuşului de Rimki-Korsakov sau Dansurile Ungare ale lui Brahms, la Palladio de Carl Jenkins sau Oci Ciornie, cunoscuta melodie populară rusească, piesa pe care o interpretează în compania invitatului surpriză al abumului, chitarintul Thomas Dutronc.

Iată argumentele pentru care vă invit să ascultaţi în premieră acest album la CD Review (12,15), pe 6 şi 7 decembrie.