Am lăsat aici, în Statele Unite, o mare parte din inima mea

Între 1955 şi 1983 marele pianist rus, Emil Gilels, a vizitat Statele Unite de 12 ori. Spre deosebire de colegul şi rivalul său, Sviatoslav Richter, Gilels iubea Statele Unite ale Americii. Mai întâi am venit aici acum 22 de ani - a spus el în 1977. Am lăsat aici, în Statele Unite, o mare parte din inima mea şi am plecat de aici cu o bună parte din viaţa mea.

Recitalul pe care îl veţi asculta în premieră pe 8 şi 9 decembrie la CD Review a făcut parte din al 5-lea turneu al lui Emil Gilels în Statele Unite ale Americii. Au fost 3 luni foarte grele pentru artist, cu concerte, recitaluri şi sesiuni de înregistrări pe Coasta de Est, dar şi pe Coasta de Vest la Los Angeles, San Francisco, Portland şi acest recital de la Opera House din Seattle susţinut pe 6 decembrie 1964.

La acea vreme în vârstă de 48 de ani, Emil Gilels, prin această înregistrare, ne-a lăsat o mărturie a existenţei sale artistice mature. Recitalul de la Seattle reflectă în mod ideal temperamentul său imens, un portret cât se poate de convingător al unui artist care cântă la pian împletind în mod unic blândeţea cu pasiunea furioasă.

A fost un recital mult aplaudat de publicul prezent la Opera House din Seattle. Însuşi pianistul a fost încântat de entuziasmul asistenţei. A promis că va reveni, dar acest lucru nu s-a întâmplat prea curând. Pe scena de la Seattle, Emil Gilels a ajuns abia în 1979, iar înregistrarea acestui recital se pare că este încă o comoară nedescoperită publicului.

Un album aniversar

Casa Deutsche Grammophon a lansat acest album menit să marcheze cei 100 de ani de la naşterea unuia dintre marii pianişti ai secolului trecut, Emil Gilels. Şi nu oricum, ci prin publicarea pentru întâia dată a înregistrarii recitalului pe care Emil Gilels l-a susţinut pe 6 decembrie 1964 la Opera House din Seattle. Recitalul a fost înregistrat pentru arhiva personală a pianistului şi a rămas neştiută până de curând.

Vom asculta un Gilels în plină formă artistică într-un recital cu program variat şi minunat interpretat. Punctul de maximă atractie, în opina mea, este Sonata nr. 21 op. 53 în Do major "Waldstein" de Ludwig van Beethoven, căreia Emil Gilels îi dă o interpretare demnă de faima partiturii. Este o variantă mult mai vie, mai plină de pasiune decât înregistrările de studio pe care pianistul ni le-a lăsat cu această lucrare. Gilels este energic, interpretarea sa evidenţiază minunat magnitudinea orchestrală a muzicii gândite de Beethoven.

Şi tot în CD Review îl veţi asculta pe Emil Gilels cântând cu o virtuozitate şi o frazare aproape fără respiraţie, Variaţiunile op. 2 pentru pian pe tema ariei "La ci darem la mano" din opera "Don Giovanni" de Mozart, compuse de Frederic Chopin. Chopin-ul lui Gilels este aristocratic, tehnica impecabilă trebuie să fi fost pentru audienţă un adevărat spectacol.

Pianistul a inclus în programul recitalului Sonata nr. 3 op. 28 în la minor şi un fragment din Visions fugitives Op. 22 de Serghei Prokofiev, dar şi Claude Debussy - Volumul I "Imagini". Gilels creează în interpretarea acestei partituri tuşele de culoare cu o remarcabilă catifea în clape, dar adaugă strălucirea şi pasiunea ce l-au făcut celebru. Este o interpretare cel puţin interesantă, vie, plină de contraste bine gândite, redate prin atingeri blânde ale clapelor, cât şi prin izbucniri încărcate de entuziasm.

Iată doar câteva argumente pentru a asculta un album de colecţie în premieră la CD Review (12,15) pe 8 şi 9 decembrie la Radio România Muzical.