Seria Mari orchestre ale lumii
25 si 26 septembrie, ora 19.30, Sala Mare a Palatului


Cunoscut maestru al baghetei de iubitorii de muzica din România, Marek Janowski se afla pentru prima data în tara noastra, un prilej firesc de a ne oferi live din maiestria împartasita cu atâtea orchestre de renume. Un eveniment în sine si pentru faptul ca, în acest moment, Marek Janowski se consacra în dirijatul pe podiumul de concert, activitate care i-a captat atentia în ultimele doua decenii.

Nu am mai dirijat în România pâna în prezent si nici nu am mai fost pâna acum invitat aici. Stiu însa ca Festivalul la care venim în acest an este de prima marime în România si ca de fiecare data, pe aceasta scena vin ansambluri de nivel international. Cunosc acest festival de mult, însa ma aflu pentru prima data la Bucuresti. Împreuna cu Orchestra Suisse Romande suntem încântati sa ne aflam aici, în aceasta toamna.


Stiti ca scopul acestui festival este acela de a readuce în atentia publicului muzica lui George Enescu. În ce masura se regasesc aceste sonoritati în repertoriul dumneavoastra?

Este o întrebare dificila pe care chiar am asteptat-o. Stiu cât de important este Enescu pentru evolutia muzicii românesti si totusi nu pot spune ca am cunostinte atât de vaste în domeniu. M-am aplecat cu mare interes asupra studiului lucrarii pe care o vom interpreta la Bucuresti. Vad prin ea, într-un mod cu totul special, un compozitor national cum este, fireste într-o alta maniera, Janacek pentru cehi sau pentru tarile nordice Sibelius. Si chiar daca m-am nascut în Polonia sunt un dirijor german, iar ca neamt, muzica lui Janacek îmi este apropiata asa cum este pentru cunoscatori Enescu, prin evolutia muzicii românesti si prin felul deosebit în care ocupa un loc important în repertoriul european al secolului XX.
Astfel ca studiem aceasta lucrare a lui pentru a o prezenta atât la Bucuresti, cât si la Geneva. Pentru ascultatorii din Europa Centrala, Rapsodiile si alte lucrari de Enescu sunt destul de putin cunoscute...


A trecut ceva timp de când ati facut o alegere: ati optat sa dirijati pe podiumul de concert în detrimentul fosei din Teatrul Liric. A fost o alegere inspirata?

Atât pentru mine cât poate si pentru publicul român este dificil sa avem o imagine de ansamblu asupra faptului ca, în Germania, înca din anii 70', 80', s-a dezvoltat o regie de opera pe care am privit-o cu retinere. Desi am dirijat foarte mult opera, chiar am o întreaga istorie în aceasta calitate, când am ocazia sa iau contact doar cu latura muzicala a unui spectacol sunt obligat sa includ în viziunea mea tot ce reprezinta aceasta: regie, scenariu etc. Si de fiecare data m-am înteles tot mai putin cu cei care se ocupau de ele. Sa pot "îngloba" în muzica ceea ce aducea în opera, asa numita "regie moderna" din Germania a devenit tot mai greu. De aceea, la începutul anilor 90' mi-am încheiat "contributia" la spectacolul liric. Ceea ce continui sa fac sunt operele care pot fi create pe scena de concert. Nu mai dirijez însa la opera.


Programul ales pentru prima dumneavoastra prezenta în festival reuneste, sa spunem, doua culturi si-n acelasi timp perioade de creatie. De ce nu ati ramas spre exemplu la alegerea unor contemporani ai lui Enescu?

Pentru ca astfel am vrut sa evidentiez doua lucruri: se spune, si pe buna dreptate, ca simfonia de Cesar Franck, chiar daca a fost scrisa în Belgia, apartine muzical traditiei simfonismului francez. Cu Orchestra Suisse Romande doresc sa arat ca ea apartine ambelor repertorii: cel german cât si cel francez, regasind elemente comune în acest opus. În mod deosebit Cesar Franck se potriveste ideal cu muzica lui Johannes Brahms. Desi sunt doua creatii total diferite, doua stiluri diferite, spiritul muzical regasit în Simfonia lui Franck rezoneaza în final cu cel regasit în creatiile simfonice ale lui Johannes Brahms.


La aceleasi aspecte (cultural-stilistice) v-ati gândit când ati ales sa colaborati cu Viviane Hagner?

Faptul ca am avut ocazia, în mai multe rânduri, sa lucrez cu aceasta artista, pe care o pretuiesc nespus si o consider o violonista importanta a tinerei generatii, este un motiv în plus de bucurie în ceea ce priveste prezenta noastra, din nou împreuna, pe scena la Bucuresti. Am colaborat în concerte la Berlin, în Franta...o cunosc foarte bine.


A doua seara în Festivalul Enescu, Marek Janowski va dirija chiar Concertul de Gala, prezentându-ne un program Liszt-Brahms-Enescu. De ce considerati ca acest trio componistic s-ar potrivi unui eveniment de o asemenea amploare?

Este o prima parte de concert pe care o doresc de inspiratie est-europeana, prin Concertul pentru pian de Liszt si piesa lui Enescu. Ating aici si o latura a "Inspiratiei Romantice" a fiecarui compozitor. Finalul marcat magistral de simfonia lui Brahms va placea cu siguranta tuturor. Gasesc ca este un program original si interesant, iar publicul din Bucuresti îl va considera la fel. Câte despre Thibaudet, el este unul dintre cei mai importanti pianisti francezi ai noii generatii si un interpret inovator, mai ales în ceea ce priveste creatiile compozitorilor francezi. Liszt este, prin creatia lui, unul dintre compozitorii cei mai importanti. Thibaudet, nici el nu s-a mai aflat pâna acum la Bucuresti, repet, el apartinând noii generatii de pianisti francezi.


Aflându-va la noi pentru prima data, intentionati sa vizitati si alte locuri, în afara salilor de concerte?

Daca îmi va ramâne timp, cu siguranta. Nu am nici cea mai vaga idee despre cum arta orasul. Sper sa am timp si vreme frumoasa pentru a-l vizita.


Odata încheiata vizita la Bucuresti, ce urmeaza pe agenda lui Marek Janowski?

Împreuna cu Orchestra Suisse Romande ne întoarcem la Geneva. Voi pleca apoi la Berlin pentru un concert cu ansamblul meu berlinez, incluzând creatii de compozitori francezi precum "Simfonia Fantastica" si înca doua lucrari foarte cunoscute de Henri Dutilleux. Asta se va întâmpla la patru zile dupa Festivalul Enescu.