Arhivă : Cronici Înapoi
Cetatea Muzicală a Brașovului - Finale con fuoco
Pe 19
august 2010 s-a încheiat Festivalul de muzică de cameră „Cetatea Muzicală a
Brașovului”.
Seara
se anunța destul de interesantă, ținând cont de faptul că era celebrat George
Enescu de la a cărui naștere se împlineau 129 de ani. Programul a început cu
Valsuri op. 39 pentru pian la patru mâini de Johannes Brahms interpretate de Henri Bonamy și Lilian Akopova. Aceasta din urmă s-a dovedit a fi o talentată
pianistă, plină de sensibilitate și de nerv. Ceea ce mi-a plăcut a fost modul
în care a dozat efectele de dinamică, reușind să treacă foarte firesc de la cea
mai subtilă nuanță de piano la forte.
Apoi
a urmat o suită de opusuri enesciene. Jennifer
Curtis a intrat în scenă pentru a interpreta „Arii în stil românesc” pentru
vioară solo. Este într-adevăr o violonistă temperamentală prin ton, dar cred că
greșeala a fost că l-a abordat pe Enescu ca și cum ar fi fost Paganini,
insistând asupra pasajelor de virtuozitate și neglijând chiar caracterul
românesc al pieselor. Oricum cred că a cânta Enescu este o probă pe care numai
un adevărat virtuoz o poate trece, pentru că numai un astfel de artist ar ști
să transgreseze orice tip de barieră. Nu ne putem aștepta ca o tânără violonistă americană să se poată
identifica în totalitate cu o cultură atât de diferită de a ei. A urmat apoi
Fantezia concertantă pentru vioară solo în aceeași interpretare.
Înaintea
pauzei s-a cântat Nocturna „Ville d’Avrayan” pentru vioară, violă, violoncel și
pian care ne-a fost prezentată în primă audiție absolută. Este o piesă
uimitoare, extrem de originală ca și concepție, dar destul de neîngrijit
interpretată, așa cum s-a întâmplat de altfel și cu Cvintetul cu pian op. 44 de
Robert Schumann, care a fost cântat după pauză. Dar înainte de asta trebuie să
vă menționez „surpriza” festivalului: Jennifer Curtis a venit în scenă de data
aceasta cu o mandolină, însoțită de Daniel
Rubenstein care a trecut la vioară și de violoncelistul Goetz Teutsch. Au interpretat o creație
semnată de Jennifer Curtis, intitulată „Cântecul farului”. O piesă cu
sonorități ce amintesc de Renaștere, la care se adăugau și ritmuri mai moderne,
care se pare că a extaziat publicul brașovean. Eu, din nou, am rezerve.
Din
păcate Cvintetul de Schumann a fost o totală dezamăgire. Nu știu de câte ori au
repetat Șerban Lupu, Jennifer Curtis, Daniel Rubenstein, Goetz Teutsch și
Cordelia Hoefer această piesă, dar se vede în primul rând că nu sunt parteneri
de scenă în mod regulat. Nu am loc să enumăr toate momentele în care s-au suprapus,
nu o singură dată s-a întâmplat ca Jennifer Curtis să intre mai repede când
aveau de cântat de exemplu un pizzcato la unison. Cordelia Hoefer a gafat
interminabil, mai ales la începutul părții a III-a, când trebuia să cânte acele
game în octave. Păcat de acest rateu final. Oricum publicul nu a observat…
Mi-am amintit de acest opus și modul cum a fost prezentat de Cvartetul Belcea
la Ateneu, anul trecut și m-a cuprins o infinită nostalgie.