Doamnă Mara Dobresco, care este titlul cărții pe care ne-o veți prezenta astăzi?

Vă mulțumesc pentru invitație și felicit Radio România Muzical pentru această deosebită inițiativă. Vreau să vă mărturisesc că mi-a fost greu să aleg doar o carte deoarece, desigur, foarte multe m-au inspirat și foarte multe m-au ajutat în ultimii ani și m-am oprit asupra a două cărți. Una, pe care am citit-o în anii adolescenței mele în România, o carte găsită în biblioteca părinților. Iată ce important este să existe această bibliotecă și, poate, din curiozitate sau din plictiseală la un moment dat mergem și găsim în această bibliotecă o carte. Câteodată, această alegere se face chiar într-un mod un pic hazardat... Și am dat peste o carte care se numea "Drumul", scrisă de Marin Sorescu. O carte de poezii. Și iată că, desigur, la acea vârstă poate nu ne îndreptăm foarte des spre poezie, dar acea carte pe mine m-a mișcat, m-a impresionat foarte, foarte mult. Pe-atunci îmi plăcea să citesc poezie, aveam acele cărți ale lui Nichita Stănescu, Minulescu, Blaga și mulți alți poeți. Dar această carte, nu știu să vă spun de ce, m-am impresionat și găseam poate o anumită modernitate în acele poezii. Și când a venit momentul să plec la Paris și să aleg câteva obiecte din casa părintească, cu care să plec acolo, am dorit să aduc această carte cu poezii, scrisă de Marin Sorescu. Și, cumva, poate intuiția mea a fost atunci că acea carte va fi la baza unui proiect pe care nu știam atunci că am să-l fac mai târziu.

Și, iată, peste 20 de ani, la Paris, acele texte le-am tradus în franceză pentru a le împărți cu prietenii meu și, încetul cu încetul, în mintea mea a apărut un proiect pe care l-am și prezentat publicului parizian, publicului francez, alături de Volodia Serre, un regizor fantastic și actorul Denis Lavant, pe care cred că toată lumea îl știe grație filmului Les Amants du Pont-Neuf, unde a jucat alături de Juliette Binoche.

Da, deci a fost absolut o carte care, iată, a adus un proiect foarte frumos și care a fost digerat în ani și ani.

O a doua carte ar fi fost aceea a lui Emil Cioran, o antologie a textelor scrise de Cioran despre muzică - antologie semnată de Aurel Cioran, fratele lui Emil Cioran. Carte care, la fel, mi-a fost oferită în ultimele momente petrecute încă în România, chiar la Iași, unde mi-am petrecut ultimul an înainte de la pleca la Paris. Și acea carte, din nou, am răsfoit-o foarte mult timp, a stat mult timp pe pianul meu și mă inspira în studiu. Acele texte despre muzică scrise de Cioran erau atât de frumoase. Reușea poate chiar mai mult decât un muzician să spună în cuvinte cum muzica îl ducea în alte sfere, în profunzimea sufletului lui.

Și, da, a stat mult timp pe pianul meu, răsfoită, cu semnulețe la fiecare pagină și... după câțiva ani, ideea unui proiect despre muzica lui Bach și textele lui Cioran despre această muzică a lui Bach m-a animat și am vrut să le aduc în fața publicului.

Deci iată cum, pentru muziciana care sunt și chiar artista în devenire care eram atunci, înainte să plec din România, au fost aceste cărți care m-au urmărit timp de ani de zile, m-au acompaniat și au ajuns două proiecte care îmi oglindesc personalitatea.

De ce trebuie să citim și cu ce ne ajută pe noi lectura în viața de zi cu zi?

Este, într-adevăr, foarte important să continuăm să citim. Este, pentru mine, o evadare din ritmul acesta al zilelor care se înșiruie și, de multe ori, îmi place să combin o călătorie spre un concert sau în turnee cu această lectură. Îmi place în timpul avionului sau pe timpul trenului să mă pierd într-o carte. Când spun "să mă pierd" e în sensul de a merge în altă parte unde nu știi exact unde te duce acel drum.

Poezia mi-a rămas întotdeauna foarte aproape. Îmi place foarte mult să citesc poezie, poate pentru că există o legătură între o anumită muzicalitate a textului poetic și literatura pianistică.

Pentru mine, cărțile sunt ca niște ferestre deschise spre altceva și cred că în mod sigur ele ne influențează, poate chiar ne inspiră, iată, de multe ori. Mi-aduc aminte, citeam cărți în copilărie și mă simțeam încurajată de anumite personaje și mergeam poate cu mai multă încredere în ceea ce făceam grație acestor cărți și grație personajelor care îmi erau alături.

Deci, sper că și tinerii de astăzi să continue să citească foarte, foarte mult, pentru că aceste cărți, literatura în general, ne cultivă sufletul. Și cum spunea Ciceron, trebuie să ai o grădină și o bibliotecă și atunci ai totul. Și cred că avea dreptate. Deci, să continuăm să citim!

Credit foto: Patrick Wack