Cum arată lumea tinerilor compozitori, a celor care creează muzica astăzi? Care sunt provocările unui tânăr compozitor, dar și împlinirile? Vom răspunde o dată pe lună, în cadrul acestei rubrici care astăzi o are în prim-plan de Oana Vardianu.

Până la 22 de ani, Oana Vardianu a obținut numeroase premii de compoziție, a scris peste 30 de lucrări, iar muzica ei s-a cântat deja pe importante scene naționale și internaționale. Nu doar compune, ci este și o cunoscută contrabasistă, scrie o muzică ce înglobează ritmuri vii, sonorități pline, melodii care ți se lipesc de ureche și, foarte des, au un pronunțat spirit folcloric românesc. Pentru că ea crede că un compozitor are un rol important și în zilele noastre.

"Rolul unui compozitor este acela de a continua din punct de vedere al artelor îmbogățirea repertoriului și a culturii, în general. Eu consider că atunci când un om învață și despre științe, și despre matematică ș.a.m.d., trebuie să știe totuși și despre aceste arte - muzică, arte vizuale și nu numai. Tocmai aceste lucruri dezvoltă orizonturi din punct de vedere al unei persoane. Adică, dezvoltă cunoștințe, dezvoltă abilități, dezvoltă inteligența, până la urmă.

Compozitorul nu face altceva decât să îmbogățească acest repertoriu cu, desigur, esteticile proprii, argumentate după aceea și de muzicologi, chiar și de ei înșiși, mai departe.

Muzica o simt ca o eliberare și ca ceva ce e, cumva, o desprindere față de societate. Așa o simt eu. Și, de aceea, nu simt să compun neapărat pe tematicile actuale." - Oana Vardianu, despre muzica ei

Acum, despre muzici din trecut la care se raportează: "Eu întotdeauna mă raportez, în sensul de... nu neapărat o comparare, cât consider că pentru un compozitor cultura este esențială. Și nu numai cultura muzicală, cât și cultura universală. Adică, cunoașterea aceasta... pe mine mă fascinează tot ceea ce se întâmplă în jur. Când descopăr ceva nou, mă fascinează și vreau să aflu cât mai multe despre acest lucru. Dacă ne gândim la o raportare în sensul de dacă doresc să creez ceva nou de la zero sau să continui o linie deja existentă dinainte, m-aș gândi la o continuare a unei linii mai degrabă modale. Să zicem, un Paul Constantinescu, acel stil bizantin folcloric existent deja la Paul Constantinescu și la George Enescu, desigur, și continuate pe acest fir modal ș.a.m.d."

Ca și pentru mulți dintre noi, și pentru compozitoarea Oana Vardianu copilăria este un punct de plecare către cariera pe care și-o construiește astăzi.

"Tata este pianist și profesor și de pian, și de teorie, și de istoria muzicii, dar nu el m-a împins neapărat, nu a fost un plan că... dacă eu fac muzică, și copilul meu trebuie să facă muzică. Sub nici o formă! Părinții mei consideră că ajută foarte mult la un copil să-l duci și la muzică, și la toate aceste arte. Îl dezvolți foarte mult, dezvolți foarte mult cultura lui. Mi se pare chiar esențial acest lucru.

Pe mine părinții m-au dus și la muzică, la pian, de la vârsta de 4 ani, doar că, în același timp, m-au dus și la Palatul Copiilor, la desen. Cumva, am avut această dezvoltare pe mai multe paliere. Eu, când am fost înscrisă la școală, am fost înscrisă pe desen, de fapt. Dar, printr-o conjunctură - nu știu dacă să-i spun favorabilă, dar, în acel moment, a fost favorabilă - a făcut ca eu să ajung la muzică, dar pe vioară de această dată. Mergând de-a lungul timpului, la un moment dat, profesoara mea de teorie din clasa a V-a mi-a propus să merg la un concurs de teoria muzicii, la Iași. Teoria muzicii însemna la acea vreme dictat și solfegiu. M-am pregătit foarte mult, m-am dus la acel concurs și am fost prima, cu media 9,98. Tatăl meu a rămas surprins, din faptul că... uite, poți să faci muzică, vrei să faci muzică! Și atunci a început această călătorie în muzică. Iar din punct de vedere compozițional, eu începusem dinainte să fac muzică ușoară - eram într-o trupă de tineret de muzică ușoară unde și cântam și compuneam atunci. Am făcut câteva piese la acea vreme. Și am fost la pregătire de admitere pentru că nu știam exact la acea vreme la ce secție să mă duc, la compoziție muzică ușoară sau compoziție clasică. Și prezentarea de la compoziție clasică de la conservator, de la pregătirile acelea de admitere, m-a făcut într-adevăr să dau la compoziție clasică. Mi-a plăcut enorm ce se întâmpla acolo și cum au prezentat toți profesorii acele lucruri."

V-ați gândit vreodată cât de provocatoare este viața unui tânăr compozitor de azi?

"O provoare e cred că să lucrezi continuu și, cumva, lucrarea să atingă ceea ce ai vrut tu să atingă. Adică, să compui o lucrare cap-coadă și, cumva, ceea ce iese... să poți spune la final da, eu asta am făcut și sunt foarte mândră de ceea ce am făcut; adică transmiterea mesajului și ceea ce simți cu adevărat să fie transmis atât prin muzică, prin propria interiorizare, desigur, cât și publicului.

O provocare... toată perioada de examene de licență și admiterea la master. Nu neapărat o provocare în sensul propriu-zis, pentru că m-am pregătit înainte, dar stresul acumulat... chiar dacă, așa cum am spus, m-am pregătit, acest lucru nu schimbă faptul că erau examene stresante. Însă, normal, făcând totul, a decurs totul foarte bine. A fost un final fericit, dar a fost un stres.

O realizare care a depins cumva de mine pentru că a fost lucrarea mea, a fost faptul că maestrul Cristian Măcelaru a ales să-mi includă lucrarea Genesis în concertul din UK, din Cadogan Hall, și a interpretat-o la pupitrul Royal Philharmonic Orchestra, ceea ce pentru mine a fost fantastic, incredibil! Și compania în care a fost tot acel ansamblu... eu am fost uvertura de concert, după care a venit Concertul de vioară de Mendelssohn, iar la final a fost Simfonia de Sibelius... un adevărat regal, aș putea spune! Și faptul că m-am numărat și eu printre acele lucrări a fost o adevărată onoare pentru mine."

Compozitoarea ne vorbește acum despre sursele ei de inspirație:

"Aceste influențe tradițional-folclorice, nu neapărat temele propriu-zise pe care le-aș putea prelua... eu construiesc temele, dar cât stilul și atmosfera pe care o produce această voioșie, această bucurie exaltată, să-i spunem, mi se pare fascinantă și incredibil de pus în practică în acest proces componistic pe care-l am.

Al doilea palier este cel sacru, cel bizantin, religios, pe această atmosferă bizantină, atât prin teme, cât și prin, tot așa, atmosferă, o atmosferă foarte pașnică, o atmosferă cam ca în cadrul unei rugăciuni în care este totul liniștit și calm.

Și a treia sursă de inspirație - să-i spunem sursă de inspirație, pentru că este propriu-zis... eu compun destul de multă muzică vocală, și-atunci textele duc automat o direcție. Ascult foarte mult muzică psaltică, cu cor psaltic, de obicei de bărbați, poate să fie și de femei, dar mai ales sonoritatea aceast de ison și cântul care are tot felul de melodii - pentru că, de fapt, despre asta este vorba - este o esnță pură și mi se pare că această simplitate dă atât de mult impact pentru tot ceea ce se întâmplă. De fapt, asta este muzica, este o melodie, acompaniată desigur d eaceastă pedală numită ison. Mi se pare fascinant!

Așa, în rest, aș defini diferența dintre auzit și ascultat, pentru că de auzit... eu nu pun căști în urechi și, cumva, sunt prezentă în tot ceea ce se întâmplă, mai aud un scrâșnit de tramvai când mai iau transportul în comun... Mi se pare fascinant cum totul, și tehnologia asta cu tramvaiele, și metrourile, și faptul că s-au putut construi atât de multe în viață și că am ajuns până la urmă la un progres enorm de mult și, pe parcursul a cât? a două decenii sau chiar un deceniu, cu tehnologia ș.a.m.d."

Până la urmă, de ce compune un tânăr compozitor și cum își vede viitorul?

"Eu consider că în muzica mea... eu doresc să-i dau o direcție, adică să fie clar ceea ce se întâmplă pe parcursul ei, chiar dacă într-adevăr nu are o sursă literară sau un discurs în care să urmăresc exact unde se duce muzica, eu îi croiesc cumva un drum al ei - cum ajunge, unde se îndreaptă ș.a.m.d. dar, desigur, această producere de stări mi se pare, de fapt, cel mai esențial lucru... exact această propulsare, expunere a unei anumite stări, exact cum am spus anterior, fie de calm, fie de bucurie și, până la urmă, dorință de viață.

În primul rând, să-mi continui activitatea de compozitor și, în al doilea rând, să încep acest nou capitol de studii de master, tot la Universitatea Națională de Muzică din București, tot la compoziție clasică sau, cum se numește acum, "Stil și limbaj compozițional", să încep acest noi drum foarte incitant și, desigur, nou."