Astăzi o cunoaștem pe compozitoarea Oana Vardianu, născută în anul 2002.

Oana, tu ai început pregătirea muzicală foarte devreme, la doar patru ani. Ai început cu pianul, apoi de la şapte ani ai studiat vioara și de la 15 ani ai trecut la contrabas. Tatăl tău este muzician. Să ne povestești un pic cum a început povestea ta cu muzica? La ce instrument cânta dumnealui? La pian?

Da, tatăl meu este pianist. Povestea mea muzicală nu cred că a început de la el, adică sigur, putem spune că de la el a pornit într-un fel, faptul că aveam muzica în casă și studia și eu ascultam ce studia el, însă dragostea față de muzică a apărut mai ales în contextul școlar. Cred că prima oară când am zis că eu chiar vreau să fac muzică a fost în clasa a V-a, când profesoara mea de teorie de atunci m-a dus la un concurs. Am muncit, am lucrat și când am ajuns la acel concurs am luat premiul întâi.

Era un concurs de studii teoretice.

Da. Și am avut probe atunci solfegiul și dictat.

Și te-a stimulat acest premiu pe care l-ai câștigat, înțeleg?

Absolut! Și tatăl meu a rămas foarte uimit, într-un fel, de mine, deoarece nu știa că-mi place muzica și nici eu nu știam. Și așa am descoperit această latură a mea pe care, după aceea, am exploatat-o de-a lungul anilor.

Deci te-a atras mai mult partea aceasta teoretică decât cea practică, la început, a muzicii.

Da, așa este. Bine, cred că și acum este așa, pentru că eu sunt la un profil teoretic la Conservator. Sunt la compoziție clasică, o secție teoretică.

Teoretică, dar și practică, pentru că pui pe hârtie muzică.

Sigur că da. Însă eu consider mai mult teoretică, pentru că facem și materiile mai în detaliu și aceste materii eu de fapt le pun în practică în compozițiile mele. Eu consider asta mai mult un proces teoretic.

Mi se pare foarte interesant că ai studiat pian, după care ai început să studiezi vioara și apoi ai ajuns la contrabas. Foarte rar avem ocazia să vedem contrabasiste pe scenă, chiar și în afara României. Ce te-a atras la instrumentul acesta?

Mi s-a părut cea mai fluidă alegere după vioară, pentru că vioara, din clasa a IX-a a început să nu mă mai atragă. Eu cântam și încă mai cânt și la chitară bas și atunci a fost cea mai fluidă alegere. Și acum studiez la Conservator cu domnul Smărăndescu.

Și compoziția, când ți-a răsărit această idee? Când ai simțit nevoia să pui ceva pe hârtie sau să improvizezi ceva? Apropo, prima piesă pe care ai scris-o vreodată, cărui instrument îi era dedicată?

Prima piesă clasică știu că a fost în clasa a XI-a, pentru că atunci chiar m-am decis să mă dedic compoziției clasice și să dau admiterea. Știu că a fost pentru o orchestră de cameră.

Deja?!

Da. Înainte de a alege acest drum al compoziției clasice eu am făcut compoziție muzică ușoară și am făcut de-a lungul timpului multe piese și m-am obișnuit de atunci cu orchestrația și am dorit s-o pun mai întâi în practică în compoziția clasică.

Aveai o trupă în care cântai atunci la chitară bas și pentru care compuneai?

Da. Și am făcut și aranjamente orchestrale și de atunci mi-a plăcut foarte mult ce făceam și tocmai acest lucru am dorit să-l aplic în primele mele compoziții de muzică clasică. Eu cred că termenul corect ar fi de muzică savantă. Însă după aceea am dorit să explorez și latura muzicii de cameră și în prezent chiar mă pasionează cum se pot dezvolta sonorități atât de bine dintr-un ansamblu atât de mic.

Există vreo componență instrumentală, timbrală, pe care o preferi în momentul acesta?

Nu. Consider că toate componențele unei formații sunt la fel de fascinante pentru mine. Preponderent mie îmi place mult mai mult vocea și încerc s-o includ în fiecare lucrare pe care o compun.

Știu că ai scris și lied-uri și piese corale. Care sunt criteriile în funcție de care îți alegi textele pe care să le folosești?

Consider că atunci când un text îmi spune ceva, atunci respectivul text este automat ales de mine în procesul de compoziție. Chiar dacă să zicem, îmi place o poezie, dacă nu-mi transmite ceva din punct de vedere muzical, nu pot să compun.

Tu ești studentă la clasa prof.univ. dr. Dan Dediu și sunt convinsă că dumnealui nu este singurul profesor care are această recomandare pentru studenții săi, dar pe dumnealui l-am auzit foarte des spunând că: este esențial pentru un compozitor să se așeze la masa de lucru zilnic, indiferent dacă are, ceea ce se cheamă inspirație sau nu, e vorba de un exercițiu, de un antrenament. La tine cum decurge procesul de compoziție? Ai această disciplină? O cauți? O vrei? Ai alt stil de lucru?

Cred că este asemănător cu ce a spus profesorul meu, domnul Dan Dediu. Adică, mă așez la masă și deși îmi vine o idee sau prelucrez o idee pe care am găsit-o fascinantă din punct de vedere al unui alt compozitor, o prelucrez, o transform și îmi găsesc un fel de algoritm pentru a compune respectiva lucrare. Mi se pare, din punctul meu de vedere, în compoziție, că este mai mult matematică. Mama mea fiind profesoară de matematică, probabil că şi de acolo moștenesc această gândire. Mi se pare că în compoziție trebuie să fim calculați, chiar dacă avem idei bune, dacă nu le exploatăm simetric și algoritmic corect, acea idee nu se mai transmite corect publicului.

Ai fost unul dintre câștigătorii apelului Call for Scores, organizat de Romanian Chamber Orchestra. Ți s-a cântat Genesis, un rondo pentru orchestră de cameră, pe care l-am ascultat și eu la Ateneu și care mi-a plăcut foarte tare. Una dintre cerințele acestui apel pentru partituri noi a fost motivul folcloric. Te atrage materialul folcloric, în general? L-ai mai folosit și în alte creații de-ale tale?

Nu am folosit în alte creații, însă pe mine, indiferent de zona geografică mă atrage foarte mult, mai ales în ultima perioadă, asta am descoperit mai ales în facultate la mine, faptul că mie îmi place foarte mult latura această folclorică, nu numai muzicii, ci a vieții. Cum aceste tradiții sunt transmise din generație în generație și nici nu au nevoie de partitură pentru a cânta asemenea lucrări, piese, atât de bogate în armonii, mi se pare fascinant și consider că trebuie exploatat și în muzica cultă, de ce nu.

Dacă te-aș întreba care este prima ta compoziție, te-ai gândi la ceva ce ai scris pentru prima dată, ce ai pus pentru prima dată pe hârtie, ceva original sau la o primă compoziție de care ești foarte mândră, pe care ți-o asumi, cum să zic, pe care ai pune opus 1?

Este o întrebare destul de grea, pentru că într-un fel, aș considera ambele variante corecte. Pe de-o parte, primele compoziții, da, pot să fie cele creionate prima oară de mine, însă se pot spune adevărate prime compoziții acelea în care mi-am spus opus și acelea clar sunt liedurile, cele două cicluri de lieduri.

Tocmai de aceea și întreb, pentru că sunt mulți compozitori care își reneagă primele piese, sunt total nemulțumiți de ele, și atunci e ca și cum n-ar exista, deși e clar că ele reprezintă o dovadă a începuturilor și apoi a progresului pe care l-a făcut fiecare înspre un opus 1 asumat.

Într-un fel înțeleg, însă așa cum ați spus și dumneavoastră, mi se pare că ar trebui totuși să acceptăm că da, înainte compuneam așa, însă ia uite cum am ajuns astăzi.

Unde te vezi peste, nu știu, 10 ani, să spunem? Cum îți imaginezi viitorul tău profesional?

Mă gândesc numai că acum trei ani îmi imaginam total diferit viitorul meu și lucrurile se pot schimba de la o lună la alta, darămite într-un singur an. Adică, în prezent știu clar ce fac. Sunt studentă la profesorul și compozitorul Dan Dediu, pentru care sunt foarte onorată. Am niște profesori minunați, incredibili, cu care simt că evoluez și compun în continuare studiez la contrabas. În prezent știu ce fac, însă în viitor chiar nu aș putea să spun, pentru că așa cum am spus mai devreme, într-un singur an sau chiar în câteva luni se poate schimba percepția mea foarte drastic.

Deci preferi să rămâi ancorată în prezent.

Da.