În 12 septembrie, la Ateneul Român, cadrul seriei "Recitaluri şi concerte camerale", Ştefan Tarara va evolua alături de Pierre Amoyal şi Orchestra de Cameră Bucureşti - Ion Voicu.

Reveniţi în toamna această pe scena Festivalului Enescu după ce aţi câştigat Concursul, în ultima ediţie, într-un mod memorabil. Ce amintiri v-au rămas de atunci şi ce a însemnat pentru cariera dumneavoastră câştigarea acestui concurs?

A fost ca o trambulină. Am avut, într-adevăr, mai multe concerte şi a însemnat foarte mult pentru mine să câştig concursul. Chiar şi CD-ul care a ieşit acum a fost realizat pentru că am câştigat concursul. De aceea a fost foarte important pentru mine şi mă bucur foarte mult.

Este primul din cariera dumneavoastră şi remarcăm faptul că l-aţi realizat împreună cu soţia dumneavoastră. Cum a decurs această colaborare şi ce are în mod special?

Este fantastic că ne cunoaştem foarte bine şi suntem deja un duo; am cântat foarte mult împreună. Mi-a făcut multă plăcere. Cu nevasta mea, am cântat împreună şi în Concursul Enescu… noi am cântat acolo Sonata a III-a de George Enescu, pentru care a primit şi nevasta mea un premiu, Pentru cea mai bună pianistă din concurs. Mi-am dorit foarte mult să înregistrăm Sonata pe primul meu CD.

În toamna aceasta, la Bucureşti, veţi concerta împreună cu violonistul Pierre Amoyal - cel care a fost şi preşedintele juriului ultima dată, când aţi câştigat. Cum aşteptaţi această colaborare cu muzicianul francez?

Mă bucur foarte mult şi e o onoare foarte mare pentru mine.

Deşi sunteţi tânăr, sunteţi un bun cunoscător al scenelor lumii şi a vieţii muzicale internaţionale. Cum priviţi dumneavoastră Festivalul Enescu? Unde l-aţi încadra într-o ierarhie a valorilor?

E unul dintre cele mai importante festivaluri din lume. Asta e precis! Este o onoare foarte mare pentru mine că am voie să cânt în Festivalul Enescu. Pentru lumea muzicală, este un festival care nu se mai poate gândi fără el, adică e foarte important.

Revenind la activitatea dumneavoastră, care ar fi celelalte proiecte pentru toamna asta, în afară de prezenţa în Festivalul Enescu?

Eu sunt asistentul profesorului Zakhar Bron şi am acum, într-un festival din Germania o să fiu asistentul lui la un masterclass. După aceea am concerte în Suedia, în Italia, la Festivalul Ravelo, o să cânt chiar cu câştigătorii de la Concursul Enescu de la pian şi de la violoncel. După aceea, am masterclass-urile mele, în Varşovia şi Krzyzowa ş.a. E mult, dar îmi place foarte mult.

Aţi studiat până în prezent cu nume sonore ale viorii. Ne puteţi spune cine v-a influenţat într-un mod mai pronunţat viziunea dumneavoastră până acum?

Absolut. Acesta a fost profesorul Zakhar Bron, la care am fost cam 14 ani. El m-a format, într-adevăr. El este pentru mine cel mai important profesor. Fără el n-aş fi putut să fiu aşa departe.