De ce a fost inclus programul oferit de Konzerthaus Orchester Berlin în Seria Recitaluri și concerte camerale rămâne un mister. Un "mister" bine-venit și o "situaţie" foarte bine primită de publicul de la Ateneul Român, fericit că a beneficiat de acustica foarte bună a sălii.

A fost de fapt un concert simfonic excelent, cu o orchestră foarte disciplinată, cu o sonorități robuste și bine sudate, cu multă energie și dinamism, cu eleganță și flexibilitate.

Greu de descris în doar câteva cuvinte ceasurile care au entuziasmat literalmente pe toți cei prezenți, ropotele de aplauze stând mărturie, minute în șir. Sub bagheta lui Horia Andreescu, Simfonia a IX-a de Dvorak a fost un iureș expresiv bine strunit, cu "popasuri" lirice și oaze de contemplare, cu imagini sonore pregnante, decupate precis de intervențiile solistice. Privind această formaţie, îți dai seama că este este un ansamblu multinațional; ascultând Konzerthaus Orchester Berlin ai clar senzația că toți muzicienii vorbesc aceeași limbă, a profesionalismului interpretativ: precis, clar, unitar, fără excese romantice... (către care partitura ar putea să îndemne uneori). Convingătoare ca expresie, spectaculoasă - și prin tempo-urile alese, plină de vervă și de contraste această "lume nouă" a lui Dvorak pe care colectivul berlinez a "sculptat-o" sub conducerea lui Horia Andreescu.

În deschiderea după-amiezii pianistul Rudolf Buchbinder a revenit pe scena Ateneului, în acest Festival, cu primul concert pentru pian de Brahms. Chiar dacă a preluat programarea altui artist, cartea de vizită și ținuta pianistică remarcabilă a lui Rudolf Buchbinder au constituit certitudinea unui eveniment. Așa a și fost - prin robustețea și prestanța solistică, prin strălucitoarea sa virtuozitate, prin forța lui, prin felul în care construiește monumente sonore, integrându-se și conducând uneori dialogul cu orchestra. Buchbinder a dominat instrumentul, scena, partitura clădind un edificiu brahmsian masiv, impunător, bărbătesc, dar și cu "ferestre" de poezie, de lirism discret, sobru, așa cum ni s-au relevat în partea lentă a Concertului. Bisul îndelung solicitat (Parafraza lui Georg Cziffra pe teme din "Liliacul" de Johann Strauss) ne-a confirmat - printr-o altă ipostază solistică, pe deplin romantică - ceea ce știam deja: Rudolf Buchbinder este nu numai un incontestabil virtuoz al claviaturii, ci și un artist al fanteziei interpretative.