În 14 septembrie 2015, după concertul ansamblului său, Les Dissonances, David Grimal a susținut o conferință-dialog cu publicul românesc, în cadrul Festivalului ideilor propus de Institutul Aspen.

David Grimal este nu doar un muzician excelent, ci și un om care are un discurs articulat asupra rolului pe care muzica îl joacă în societate, pentru sine însăși și pentru cei care o performează. În opinia lui Grimal, deseori ne înclinăm în fața strălucirii aparente a actului muzical, dar nu căutăm în profunzime, pentru a depista dacă toate resorturile care îl formează, fucționează după legi morale, etice, estetice. Un muzician lucrează zi și noapte, fără vacanță. Și publicul ar trebui să urmeze o disciplină proprie de gândire, pentru a participa mai intens la bucuria unui concert. Muzica nu e doar o opțiune estetică, ci și o modalitate de a trăi.

Invitat aseară, luni 14 septembrie 2015, în Sala Mică a Ateneului, pentru o întâlnire a Institului Aspen, David Grimal a răspuns întrebărilor prin câteva comparații culinar-muzicale, în ton cu limbajul și preocupările societății moderne:

Pentru mine, organizarea concertelor, festivalurilor, înregistrarea discurilor, toate sunt formidabile dacă slujesc muzica. Dacă nu se întâmplă aceasta, atunci e mai puțin bine, pentru că înseamnă că ne aflăm într-un sistem , în care creativitatea suferă, nu are libertate. Chiar cazul României, nu-i așa? Pentru a adera la Uniunea Europeană, a trebuit să adopte legile sale de igienă, în ceea ce privește legumele și carnea. Dar aceste legi nu sunt neapărat benefice, drept pentru care, roșiile și carnea locală s-au transformat, au degenrat. Asta nu mai este în sprijinul oamenilor, ci al supermarket-urilor. Cu muzica e la fel. Aceeași logică. Ansamblul pe care îl conduc, Les Dissonances, aș putea spune că face roșii. Poate nu din cele mai frumoase, dar atunci când le tăiem, înăuntru găsim suc de roșii, cu adevărat, muzica adevărată. Nu vreau să fac o revoluție, ci să cânt cu dragoste, pentru că atunci când facem ceva cu această intenție, nu cu mânie, îi facem și pe ceilalți părtași la bucuria noastră, îndepărtând undele negative, deprimante, care există și în muzică, nu doar în viața reală.