La Ateneul Român, duminică, 20 septembrie, de la ora 11.00, în seria "Recitaluri şi concerte camerale" - Michelangelo Quartet

Sunteţi unul dintre cei mai cunoscuţi violoncelişti ai lumii, cu o carieră desfăşurată pe toate meridianele, aţi colaborat cu cei mai de seamă dirijori şi solişti ai vieţii muzicale actuale. Cum este şi cum a fost colaborarea cu muzicienii români?

Oh, am o lungă istorie de lucru cu muzicienii români fiindcă în primii mei ani profesionali am fost violoncelist principal în Orchestra Simfonică Radio Suedeză în Stockhorm unde Sergiu Celibidache era dirijor principal şi, trebuie să spun că trei ani cât am cântat sub bagheta sa, cred că am învăţat mai mult decât de la oricare alt muzician. A fost o experienţă de necrezut. Am fost marcat de această amprentă a artei sale şi de modul intelectual, desigur, de a lucra cu muzica. Şi apoi, am cântat cu dirijori români ca Sergiu Comissiona, am cântat de mai multe ori cu el, şi de asemenea Cristian Mandeal, de exemplu, şi a fost o experienţă minunată pentru mine. Chiar trebuie să spun că, desigur, sunt atât de diferiţi unul faţă de celălalt şi tocmai acest lucru a fost minunat. Apoi fireşte, prin căsătoria mea cu Mihaela Martin am ajuns să cunosc alţi muzicieni români şi am cântat împreună muzică de cameră şi aşa mai departe. Apreciez tradiţia muzicală română, are un nivel ridicat admirabil şi au fost experienţe minunate pentru mine.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră faptul că în acest an sunteţi prezent în programul Festivalului Enescu împreună cu cvartetul Michelangelo?

Ei bine, este o onorare să cânţi în acest festival minunat şi suntem nerăbdători să interpretăm acest program şi, vom cânta şi vom fi la Bucureşti.

Ce v-a determinat să alegeţi repertoriul acestui recital?

Ni s-a indicat un fel de direcţie a programului şi ar fi trebui să fie ceva mai mult, nu numai Beethoven sau numai Mozart sau Schubert şi aşa mai departe. Aşa cred că este o combinaţie interesantă de lucrări de Şostakovici, Bartók şi Dvořák şi aştept cu nerăbdare acest lucru.

Din 2011 de când s-a înfiinţat secţiunea violoncel a Concursului internaţional George Enescu, aţi făcut parte din juriu. Care sunt părerile dumneavoastră despre acest nou concurs de violoncel şi despre oportunitatea organizării lui?

Ştiţi desigur că am auzit de Concursul Enescu, pentru vioară în special, de foarte mulţi ani şi cred că acum este o minunată completare a lumii violoncelistice. A fost o experienţă foarte bună pentru mine să fac parte din juriu şi de asemenea să ascult câţiva tineri violoncelişti români. Desigur, cred că a fost un nivel ridicat al participanţilor şi sunt sigur că va creşte cu anii şi cum spuneam, cred că va fi un admirabil plus al lumii noastre violoncelistice.

Ce impresie v-au lăsat concurenţii pe care i-aţi ascultat?

Ca să fiu pe deplin sincer, la toate competiţiile la care am fost în juriu, întotdeauna este destul de mare diferenţa de nivel între concurenţi şi desigur că trebuie să ţii cont de ea cu înţelegere. Dar cei care ajung în finală sau ajung în etapa semifinală, sunt deja la un nivel profesional ridicat dar foarte divers, cu o educaţie foarte diferită aşa că întotdeauna este o experienţă interesantă.

Sunteţi un muzician extrem de documentat şi aveţi un repertoriu deosebit de bogat. Ce percepţie aveţi despre creaţia enesciană în viaţa muzicală internaţională? cât de cunoscută este?

Ei bine, pentru mine muzica lui Enescu, dacă am înţeles bine întrebarea, a făcut parte din interesul meu muzical şi pentru imaginaţie şi, de foarte multă vreme, pentru tot, probabil şi datorită influenţei lui Celibidache şi a lui Comissiona. Şi apoi desigur, datorită Mihaelei am ajuns să cunosc repertoriul pentru vioară şi parte din repertoriul pentru violoncel. Practic foarte devreme în viaţa mea am ascultat înregistrări ale lucrărilor pentru violoncel şi orchestră ca Simfonia concertantă şi am fost atât de fascinat, am simţit că în interior există o persoană deosebită, chiar dacă auzi influenţa experienţelor sale de viaţă trăite în Franţa, cu muzica franceză etc. Dar, ultimele sale lucrări, sunt pentru mine, în felul în care le înţeleg eu personal, sunt din ce în ce mai mult influenţate de tradiţia română şi este fascinant. Am cântat cvartetul cu pian care a fost pentru mine o călătorie minunată ce mi-a prilejuit descoperirea acestui limbaj muzical specific.

Credeţi că este deja cunoscut Enescu în lumea muzicală mondială?

Da, unele lucrări de Enescu desigur. Enescu este un nume cunoscut de fiecare muzician şi este important pentru vioară şi repertoriul violonistic, dar şi pentru compoziţiile sale pentru orchestră. Este ceva că eu, suedez fiind, am auzit despre Enescu de foarte devreme în viaţa mea.

Pot spune că aţi fost foarte norocos lucrând cu Sergiu Celibidache.

Ei bine, asta a fost într-adevăr ca un punct de cotitură în experienţa mea.

Vă mulţumesc şi de-abia aşteptăm să vă ascultăm în recitalul cu cvartetul Michelangelo.

Şi eu vă mulţumesc.