Laurence Cummings este din 1999 director muzical al Festivalului Händel de la Londra, iar din stagiunea 2011-2012 ocupă aceeaşi poziţie în cadrul Festivalului Händel din Göttingen. În perioda 1997-2012 a condus secţia Interpretări Istorice de la Academia Regală de Muzică din Londra, unde continuă în prezent activitatea didactică şi de dirijor al Orchestrei baroce. Dirijează frecvent ansamblurile English Concert şi Orchestra of the Age of Enlightment în Marea Britanie şi în turnee şi colaborează de asemenea cu Filarmonica Regală din Liverpool, Orchestra Ulster Orchestra, Orchestra Hallé, Orchestra Naţională Regală a Scoţiei ş.a. Concertele programate în 12 și 13 septembrie în cadrul Festivalului Enescu sunt primele apariții scenice ale lui Laurence Cummings în țara noastră. 

Care a fost punctul de pornire al pasiunii dvs. pentru muzica barocă şi pentru interpretările istorice?

Am început ca organist şi în timpul studiilor universitare credeam că vreau să interpretez muzică religioasă pentru restul vieţii. Îmi plăcea deja muzica barocă şi într-o zi mi s-a cerut să cânt la clavecin în "Sărbătoarea lui Alexandru" de Händel, iar experienţa de a interpreta coralul "The many rend the skies" mi-a schimbat viaţa. Am ştiut atunci că vreau să cânt la clavecin, care se afla şi pe lista de materii la universitate. Acest instrument şi minunile muzicii vechi, felul în care se reda într-o interpretare proaspătă - toate acestea au început să mă obsedeze, m-au acaparat. Aşa a început această minunată descoperire, în al cărei mijloc mă aflu acum.

Cântaţi însă şi la orgă în primul concert pe care îl susţineţi în Festivalul Enescu.

Aşa este, cânt încă la acest instrument, iubesc sunetul orgii, tot ceea ce te învaţă şi fantasticul repertoriu care o include.

Ce mari muzicieni v-au inspirat de-a lungul timpului?

În ceea ce priveşte interpreţii - Gustav Leonhardt şi Kenneth Gilbert, profesorii mei Robert Woolley şi Jill Severs au fost foarte importanţi pentru mine. Când eram un tânăr clavecinist care cânta în ansambluri, doi dirijori care m-au impresionat foarte mult au fost Harry Christophers şi minunatul său cor "Sixteen" şi William Christie cu "Les Arts Florissants". Simţul dramaturgic şi pasiunea exprimate de William Christie în muzică m-au inspirat foarte mult, în special în genul oratoriului şi cel al operei.

Ambele concerte pe care le susţineţi în Festivalul Enescu sunt dedicate repertoriului lui Georg Friedrich Händel. Este el compozitorul central în cariera dvs.?

Da, cu siguranţă! Mulţi întreabă despre comparaţia dintre Bach şi Händel, dar este ca şi cum ai compara mere cu pere… Bach este pentru mine cel mai mare compozitor din toate timpurile, dar Händel "mă înţelege" mai bine. Simt că este foarte uman, înţelege cu adevărat condiţia omului, poate să portretizeze prin cele mai simple mijloace emoţiile, exact aşa cum le simţim noi astăzi şi asta mă inspiră foarte mult. Am avur şansa de a dirija de-a lungul timpului multe dintre creaţiile sale vocal-simfonice şi acum am şi două Festivaluri Händel, cel de la Londra şi cel de la Göttingen… aşadar sunt într-adevăr foarte norocos. Da, îi datorez multe domnului Händel!

Din câte ştiu, aceasta este prima dată când veniţi la Bucureşti. Cum aţi primit această invitaţie şi cum aţi ales programele pe care le veţi interpreta?

Da, voi fi pe o scenă bucureşteană pentru prima dată. Ansamblul pe care îl voi conduce, Orchestra of the Age of Enlightenment, mi-a solicitat colaborarea şi am hotărât că ar fi frumos să prezentăm un program Händel, cu lucrări instrumentale variate din creaţia sa - Concerti grossi, Concerte pentru orgă. Orchestra se pregăteşte şi pentru o apariţie la Glyndebourne cu oratoriul "Saul" - o lucrare minunată, pe care sunt încântat să o aduc şi la Bucureşti. Deşi tema este religioasă, dramatismul lui Händel este aici la maxim, acţiunea şi toate sentimntele parcă sar din paginile partiturii şi sunt foarte bucuros să dau viaţă acestei muzici.

Aţi declarat într-un interviu că mereu aveţi în rucsacul dvs. circa 12 ore de muzică barocă de operă.

De obicei pentru că le am la mine pe cele la care lucrez în momentul respectiv, apoi pe cele la care urmează să lucrez, câteodată şi altele. Operele şi oratoriile lui Händel au dimensiuni extinse şi simţi adesea că ai nevoie să ai cât mai multe cu tine. De fapt trei partituri pot însemna deja 12 ore! Îmi place să am muzica alături de mine în orice moment.

Sunteţi un muzician versatil - dirijor, interpret dar şi profesor. Cum se pot atrage tinerii muzicieni spre interpretările istorice?

Mi se pare foarte uşor să atrag studenţii, pentru că ei iubesc această muzică şi sunt mereu încântaţi de a utiliza tehnici şi idei diferite, prin asta muzica devine atractivă pentru ei. Lucrez cu studenţii de la Academia Regală de Muzică din Londra la articulaţii, ornamente şi sunt cu toţii încântaţi, la fel şi eu. Pentru mine este de asemenea foarte interesant să lucrez cu tinerii, deoarece îmi amintesc de cum eram eu, aşa că este un drum cu dublu-sens.

Ce este vechi şi ce este nou în interpretările dvs. istorice?

Încercăm să interpretăm corect toate detaliile, citim tratatele teoretice ale vremii, dorim să interpretăm ornamentele în respectivul stil, utilizăm instrumente sunt cât se poate de apropiate de cele originale, coardele din intestine de animale, arcuşul potrivit pentru perioada respectivă. Dar acesta este doar începutul poveştii... În ceea ce priveşte noul, el este legat de o altă parte a învăţăturilor din tratate, aceea că rolul tău ca muzician este să ajungi la sufletul ascultătorilor. Este cea mai importantă misiune a noastră. Nu poţi mereu să recreezi ceva, trebuie întotdeauna să şi creezi. Dorim să surprindem şi să stimulăm publicul, câteodată să îl şi relaxăm, dar purtându-l mereu în călătoria noastră. Le spun mereu studenţilor că la începutul unui concert trebuie să mergi la pescuit... să pescuieşti urechile, aşadar simţul auditiv al oamenilor din sală, să îi atragi în lumea ta. Aceasta este marea noastră provocare dar şi cea mai mare satisfacţie.

Pentru că interpreţi diferiţi care citesc aceleaşi surse ajung la rezultate diferite aţi afirmat că nu veţi şti niciodată răspunsul, că nici nu îl căutaţi şi că încercaţi să faceţi muzica frumoasă prin întrebarea în sine. Pornind de la acest lucru, cum se poate judeca valoarea unei interpretări istorice?

Este foarte adevărat că nu vom şti niciodată răspunsul şi că de cele mai multe ori întrebarea este mai interesantă decât el. Cred că poţi măsura valoarea unei interpretări istorice prin reacţia publicului. Dacă ne-am făcut treaba bine, vom fi mişcat oamenii, îi vom fi transformat. Aceasta a fost şi una dintre preocupările majore ale lui Händel, dorinţa de a face oamenii să fie mai buni prin muzica. Şi asta nu într-un fel care să denote aroganţă, ci în sensul de a face ca în viaţa oamenilor să fie mai multă împlinire. Cred că dacă putem face asta ca muzicieni, suntem pe drumul cel bun.

Sunteţi director muzical al multor festivaluri, care sunt ţelurile dvs. din această postură?

Prin Festivalurile Händel, de a fi sigur că publicul poate lua contact cu lucrările mai puţin cântate ale acestui compozitor, spre exemplu opere despre care mulţi nici nu ştiu că există. Este fascinant pentru mine să le pot aduce în atenţie.

Aţi programat în concertele dvs. nu doar lucrări necunoscute semnate de Händel, ci şi ale altor compozitori baroci. Sunteţi de asemenea pasionat de cercetarea muzicologică?

Da, absolut, sunt foarte interesat de tot ceea ce se întâmpla în epoca respectivă. Nu aş spune că sunt un savant, deoarece mi-am dedicat viaţa interpretării muzicii, dar în această lume liniile sunt puţin gri... trebuie să cercetăm muzica şi frecvent să realizăm ediţii proprii, mai ales dacă este puţin cunoscută, mergem la manuscrise, care constituie sursa, şi luăm decizii. Şi această latură este prezintă mult interes pentru mine.

Printre toate aceste preocupări, ce activităţi preferaţi în timpul liber?

Îmi place să merg cu partenera mea în mediul rural, luăm trenul din Londra spre nicăieri şi ne plimbăm toată ziua. Ne întoarcem revigoraţi şi dornici de a porni din nou la drum.