15 septembrie 2015: la Sala Palatului, mezzosoprana Elisabeth Kulman a fost solista celor 5 lieduri de Richard Wagner pe versuri de Mathilde Wesendonck, alaturi de Orchestra Filarmonicii din Viena, dirijor Semyon Bychkov.

Veniți în această zonă repertorială după un lung șir de întrupări ale personajului titular din opera Carmen. Cum este o astfel de trecere în planul vocal dar și în cel emoțional?

- Am considerat întotdeauna că intră în atribuțiile unui cântăreț capacitatea de a traversa rapid teritorii interpretative foarte variate. Trebuie să avem abilitatea de a intra în atmosfere foarte diferite, așa cum sunt - de exemplu - cele din Carmen, din muzica lui Wagner a liedurilor pe versuri de Mathilde Wesendonck sau din ariile operelor italiene. Trebuie în primul rând să cunoști bine pronunția în limba respectivă - de exemplu franceza, dacă ne referim la Carmen sau germana, când este vorba despre liedurile lui Wagner - și, desigur, coordonatele stilistice ale paginilor respective; cred că este deasemeni foarte necesar să fii în temă cu intențiile expresive ale compozitorului, privite în ansamblul creației sale. Acestea sunt elemente pe care un bun cântăreț trebuie să le stăpânească. Mie, personal, îmi face o mare plăcere să abordez o amplă diversitate stilistică, am sentimentul că învăț mult cu un asemenea prilej preocupându-mă și de aspectul lingvistic, încercând să cunosc mai bine muzica țării respective și, firește, în primul rând, acel compozitor. Este bine să pătrunzi cât mai adânc în sfera culturală a unui creator și - pentru mine - aceasta reprezintă una dintre cele mai frumoase laturi ale profesiei mele.

Știu că ați urmat și studii lingvistice...

- Da . Pot spune că iubesc acest domeniu și că îmi face o mare plăcere să pot descoperi lucruri noi în acest teritoriu... Pot spune că sunt o perfecționistă și încerc mereu să aflu cum sună totul în limba originală, să aflu versiunea corectă din partea cuiva pentru care aceea este limba maternă.

Să revenim la Wagner... Intr-o cronică ați fost numită "cea mai bună Fricka a acestor ani", ați cântat recent și Erda... Intre drama muzicală și aceste pagini de lied, cum vă transformă muzica lui Wagner ?

- Atunci când cânt rolul Fricka întruchipez un personaj plin de viață, cu foarte multă expunere, ceea ce îmi permite o largă paletă de culori. In Wesendoncklieder ești într-o altă dimensiune expresivă: aceste pagini sunt foarte interiorizate, ele pornind de la declarația de dragoste a Mathildei Wesendonck pentru Richard Wagner - așa se spune... iar două dintre ele au fost transformate într-un studiu pentru Tristan și Isolde. Există o legătură puternică și se simte uneori această trimitere (liberă) spre operă dar, totuși, pentru mine, interiorizarea expresivă este mult mai pronunțată în lieduri decât în partitura operei. Desigur, așa cum este firesc în cazul liedurilor, lipsește total tendința spre teatralitate. In ceea ce priveste aspectul vocal, Wagner este generos căci permite multă diversitate timbrală; sunt și momente liniștite dar și explozii expresive, fraze minunate care ne duc cu gândul la Tristan; pentru un cântăreț partitura oferă un spectru amplu, variat de posibilități de expresie, chiar dacă dimensiunea teatrală lipsește.

Aceste lieduri de Wagner fac parte din repertoriul dumneavoastră de mult timp iar în luna septembrie le cântați pe diferite scene...

- Cânt de mulți, mulți ani Wesendoncklieder de Wagner; eram încă studentă, apoi am primit și un premiu din partea Festivalului de la Salzburg pentru interpretarea lor. Au trecut mai mult de zece ani de atunci, cred că sunt deja vreo 15 de când le cânt și fac parte din repertoriul meu de bază, le-am și înregistrat, le-am cântat și cu Filarmonica din Viena la Festivalul de la Salzburg și astfel s-a alcătuit și această serie care include și prezența mea la București. Această muzică îmi este foarte familiară, îi cunosc fiecare vibrație. Cu Filarmonica din Viena colaborarea este întotdeauna fantastică, așa cum a fost și de curând la Festivalul de la Salzburg - pentru mine niște clipe minunate, una dintre cele mai frumoase experiențe artistice pe care le-am trăit și mă bucur mult să am ocazia de a relua această întâlnire cu Orchestra din Viena și dirijorul Semyon Bychkov la București.

Ați cântat Wagner - în spectacole de operă dar și în concert - sub bagheta multor dirijori...

- Da, am avut ocazia de a interpreta muzica lui Wagner în compania multor șefi de orchestră și sunt experiențe foarte interesante; desigur, pentru dirijori principala provocare rămâne ansamblul orchestral, căci sunt atât de multe elemente care trebuie urmărite, care se schimbă mereu acolo... Am avut șansa de a colabora cu mari maeștri extraordinari, cum sunt Zubin Mehta, Marek Janowski, Thielemann, Petrenko, toți cei care sunt mult preocupați de interpretarea muzicii lui Wagner în această perioadă și este uimitor cât de diferit poate suna aceeași partitură, câtă varietate de culoare , de tempo, de dinamică apare și cum se aude muzica altfel chiar dacă toți privesc aceleași note. Așa că este o deosebită bucurie să poți lucra împreună cu asemenea mari dirijori.