Critic muzical, Dumitru Avakian:

Este o bucurie să ai contact cu o formaţie de un asemenea nivel profesionist. 10 muzicieni, 10 cordari, absolut fantastici, care se reunesc într-o singură voce sub conducerea acestui minunat muzician, care este Dmitri Sitkovetsky. Vreau să remarc constituirea programului, de la Ceaikovski, până la Dmiri Şostakovici şi în plus, găzduirea acestei lucrări care aparţine lui Vlad Maistorovici este un lucru care ridică interesul acestui concert şi desigur revin, calitatea specială a acestui ansamblu al corzilor.

Violonistul Vlad Maistorovici:

Un moment de neuitat în carieră, pentru că nu se putea să fie o ocazie mai frumoasă şi mai potrivită, chiar aş spune, pentru concertul Transilvania, o lucrare pe care am compus-o cu gândul la profesorii mei de vioară, colegii mei violonişti şi uite că am avut un ansamblu cu Eugen Ţichindeleanu, care a cântat vioara concertino, iar în ansamblu de carde l-am avut pe Boris Garlitski, unul dintre cei mai faimoşi concert-maeştri din lume, la violă pe Mikhail Zentsov, din celebra familie de violişti Zentsov, familie rusească, pe Kati Raittinen, prim violoncelista de la Opera din Stokcholm, adică chiar realmente o echipă ideală de cordari şi bineînţeles, totul sub bagheta unui om care a lăsat o amprentă definitorie pentru istoria interpretativă, marele violonist, Dmitri Sitkovetsky.

Sala Mare a Palatului, joi, 10 septembrie, ora 20.00 - Sankt Petersburg Philharmonic Orchestra. Dirijor: Yuri Temirkanov

Soprana Georgeta Stoleriu:

Doamna Leonskaja a fost în muzica pe care, desigur o ştie atât de bine. E incredibil, ce paletă largă de nuanţe, de mişcări, mişcări în sensul simţirii, trăirii pe care o are, gândindu-mă că este o dată femeie, gândindu-mă că are deja o experienţă îndelungă care ar fi putut-o azvârli în rutină, dar nu s-a întâmplat aşa.

Violoncelistul Marin Cazacu:

Orchestra din Sankt Petersburg, o orchestră pasională, cu sunet amplu, poate chiar prea amplu câteodată. N-am văzut niciodată interpretată Uvertura de concert cu atâtea corzi, dar totuşi trebuie să recunosc că s-au apropiat cu respect faţă de această partitură, chiar dacă noi o ştim sub o altă formă, iar pianista Elisabeth Leonskaja, pe care noi o iubim, pentru că este o artistă care în primul rând, ea iubeşte România şi este foarte apropiată de noi, de public şi de muzica lui Enescu , iar în relaţia cu concertul de Rahmaninov a dovedit că este inspiratoare, este poetică, este energică. Are toate calităţile care derivă dintr-un interpret complet, iar dirijorul este un nume important în lumea dirijorală europeană. A stăpânit foarte bine orchestra şi a mers foarte bine pe momente foarte, foarte expresiv. Sonorităţile, poate nu erau foarte adaptaţi cu această sală şi poate în relaţia cu pianul nu a fost cea mai aşteptată.

Compozitorul Nicolae Coman:

Se pare că a fost un concert fabulos. A fost o plăcere de la început, la sfârşit. Un Enescu foarte frumos interpretat. Concertul de Rahmaninov a fost sublim, iar Rimsky-Korsakov, mai bine cântat, nu se poate imagina.

Roman Vlad, compozitor, cercetător la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti:

Ştiam de orchestra fantstică din Sankt Petersburg. Ne-a confirmat încă o dată. Sunt absolut impresionat. Şi vioara I, cum a dus ştima până la capăt, absolut, peste mari solişti. Am rămas impresionat. A ştiut sonoritatea pianissimo-ul să sune până în fundul sălii, să se audă impecabil. Incredibil.

Ateneul Român, joi, 10 septembrie, ora 22.00 - Cvartetul Voces. Invitat: Andrei Licareţ

Profesor, Corina Bura:

Cvartetul Voces este o permanenţă a vieţii noastre muzicale, decenii. A fost poate singurul cvartet de foarte mare calitate, care a evoluat pe toate scenele României şi şi-a făcut un nume şi peste hotare. Repertoriul lor este absolut impresionant şi ceea ce văd acum, alături de pianistul Licareţ, că acest cvartet şi-a păstrat intact sunetul pe care şi l-a format. Este o formaţie care, cel puţin părerea mea, cântă cerebral, are o sonoritate mai rezervată, însă foarte frumoasă, foarte omogenă. E ceva aparte faţă de celelalte cvartete, care să spune, cântă mai mult cu inima. Ei un aer mai analitic, tumultăţile sunt învăluite, catifelate,. Foarte, foarte frumos din punct de vedere cameral. Şi colaborarea cu Licareţ cred că este nemaipomenită, pentru că el este tânăr şi aduce un aer fresh în toată această combinaţie şi Licareţ este un pianist care cântă cu inima, deci intră în complementaritate.

Pianistul Sandu Sandrin:

A fost o încântare în realizarea acestui cvintet de Schumann. Am observat în mod deosebit prezenţa lui Andrei Licareţ, care a susţinut foarte bine toate dificultăţile şi toată varietatea imensă, care este în acest cvintet şi, bineînţeles, însoţit şi susţinut de Cvartetul Voces, un cvartet de mare clasă, de talie internaţională, care ne-a încântat de atâtea ori.