Sala Mică a Palatului, vineri, 11 septembrie, ora 16.00 - Recital Bianca Luigia Manoleanu şi Remus Manoleanu.

Muzicolog Alexandru Leahu:

"A fost un concert minunat, ca multe altele care le-au precedat şi în care cei doi protagonişti au arătat o extraordinară deschidere spre un repertoriu contemporan, în special multă muzică românească, interpretată cu strălucire, cu sensibilitate, cu un simţ extraordinar al dramatismului sau al poeticului din fiecare dintre liedurile interpretate. Este, într-adevăr, un concert care face cinste Festivalului Enescu."

Muzicolog Irina Hasnaş:

"Cunosc acest duo - Bianca şi Remus Manoleanu - de peste 30 de ani şi cred că în acest moment că a devenit emblematic pentru şcoala muzicală românească."

Soprana Alina Bottez:

"E o mare bucurie să avem şi o după-amiază de lied românesc, cu lucrări mai cunoscute şi foarte multe puţin cunoscute, de mari compozitori - lieduri interpretate de un cuplu deja mai mult decât celebru în acest domeniu - Bianca şi Remus Manoleanu -, doi maeştri ai artei muzicii de cameră care ne-au încântat şi de data aceasta cu rafinament, cu poezie, cu dramatism, încheind într-o notă, pur şi simplu, de frenezie."

Soprana Bianca Manoleanu:

A fost o bucurie să cântăm atâta muzică românească. Ne regăsim în toată această lirică ce te pătrunde, are viziuni speciale diferite. Poate a fost mult pentru public. Noi nu cronometrăm niciodată, dar ne trezim că nu putem să renunţăm la nimic şi căutăm întotdeauna varietatea stilistică, varietatea emoţională în aceste piese pentru că toată emoţia creşte, creşte spre final. Asta este singura noastră lege a construcţiei într-un asemenea recital.

Ateneul Român, vineri,11 septembrie, ora 16.30 - Orchestra de Cameră din Berlin. Dirijor: Horia Andreescu. Solist: pianistul Rudolf Buchbinder

Mariana Coreni, medic pensionar:

Excepţional! Dumnezeiesc! Nu se poate să trăieşti fără să asculţi o asemenea muzică. O interpretare magistrală, care trezeşte tot ce poate să fie mai frumos într-un om.

Monica Atanasiu:

Sunt profund recunoscătoare pentru faptul că au existat oameni, au existat talente pe care eu pot acum să le ascult şi să mă emoţionez. Am o stare de bine şi de emoţie profundă. La vârsta mea, emoţiile astea sunt rare, dar sunt depline.

Sala Mare a Palatului, vineri, 11 septembrie, ora 19.00 - Orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg. Dirijor: Yuri Temirkanov. Solist: violonistul Valeriy Sokolov.

"Am lacrimi în ochi. Iubesc muzica până la cer şi înapoi şi mă impresionează întotdeauna. Vreau să nu plâng. Mă bucur că sunt foarte mulţi tineri în sală. Incredibil! La Viena, în marea sală de operă, nu ştiu dacă sunt 20% tineri. Aici am văzut mai mult de 50% şi mă bucur tare. Dacă România are asemenea tineri, şansele ei sunt foarte mari."

"Am venit pentru că-i iubim şi pe Şostakovici şi pe Ceaikovski evident şi, în sfârşit, am recunoscut şi Spărgătorul de nuci la bis. Iar dirijorul este un tip extraordinar! Este un recital de frumuseţe, care dorim să ţină şi în anii viitori."

Daniel Mihai, profesor:

Într-adevăr, o versiune extraordinară din toate punctele de vedere - muzical şi din punct de vedere al programului şi din punct de vedere al poveştii în sine pentru că în Simfonia X în mi minor Şostakovici a caricaturizat pe unii dintre liderii acelui partid unic - partidul comunist - într-o manieră atât de clară şi atât de diversificată, încât practic am imaginea acelor tovarăşi care stăteau uluiţi şi nu prea înţelegeau. Versiunea cea mai bună şi cea mai intensă nu este cea a lui Varely Gergiev cu Mariinski, ci în această seară St. Petersburg, Yuri au putut da într-adevăr o versiune extraordinară.

Ateneul Român, vineri, 11 septembrie, ora 22.30 - Orchestra de Cameră din Paris. Dirijor: Sir Roger Norrington. Soliste, violonistele Deborah Nemţanu şi Sarah Nemţanu

Adrian Silvan Ionescu, istoric de artă:

Festivalurile trecute erau marcate de această incursiune, această îmbăiere în preclasici, dar pentru acesta din 2015 cred că este unul dintre primele care ne poartă în această zonă - Bach şi fiii săi. Este un mare eveniment, mă bucur foarte mult că s-a programat şi aşa ceva şi că n-am rămas în zona Mahler-Bruckner-Schoenberg. Orchestra - foarte bună, condusă magistral! Chiar dacă dirijorul este un octogenar, se simte nervul acela al unui mare muzician care stăpâneşte orchestra.

Irina Margareta Nistor, critic de film:

Cred că a fost unul dintre cele mai frumoase şi cred că în egală măsură contează şi prezenţa scenică. Era un dirijor, chiar un lord, şi avea un zâmbet şi o bucurie extraordinare când cânta, iar cele două surori - cred că una era mai pricepută decât cealaltă şi mai încântată că e aici. Ştim că sunt românce şi, mai mult decât atât, sigur că eram direct interesată să constat cum sunt pentru că una dintre ele e cea care a învăţat-o pe Melanie Laurent să cânte în concertul de la Mihăileanu şi cu ocazia asta am văzut şi Melanie Laurent câte gesturi i-a furat. Au exersat preţ de trei luni, dar eu cred că, în locul lui Radu Mihăileanu, o lăsam pe Sara să joace.

Violonista Sarah Nemţanu:

A fost foarte, foarte interesant şi frumos pentru că de prima oară suntem împreună cu sora mea, Deborah, şi am simţit publicul foarte călduros, unic. Sunt foarte fericită că a fost televizat ca să pot să păstrez înregistrarea. Era particular pentru că în sala asta este lumină şi putem să vedem feţele. Vedeam publicul foarte uimit pentru că Sir Roger Norrington, dirijorul, e foarte expresiv, îi place să se întoarcă, să se uite la public… A fost foarte "vivant" şi dinamic în astă seară. Este un festival unic, pentru că n-avem aşa festival în Franţa, la Paris… atât orchestre frumoase, solişti de renume… România este un exemplu pentru toate ţările din Europa. Da, este un exemplu adevărat!

Dirijorul Sir Roger Norrington:

Ateneul este o sală de concerte excepţională, o sală aparte! Este, desigur, foarte frumoasă, cu o arhitectură excepţională, iar sunetul, mai ales pentru o orchestră mică, este desăvârşit. Pentru o orchestră mare este puţin mai dificil, dar pentru un ansamblu de cameră este, într-adevăr, perfectă. Sunetul are strălucire şi claritate. Publicul a fost şi el încântător, plin de melomani care apreciază muzica veche. O adevărată plăcere!

Cum a fost colaborarea cu Sarah şi Deborah?

Minunată, fireşte! Cu Deborah lucrez mereu, dar împreună cu Sarah am avut doar câteva concerte. Fac o pereche foarte bună - au multă imaginaţie şi este o adevărată bucurie să le fiu alături.

În timpul concertului părea că vă uitaţi prin sală după ceva sau cineva anume. Am dreptate?

Da. Poate după spiritul lui Bach, nu ştiu. Îmi place să ascult muzica în sala de concert, să văd ce se întâmplă cu sunetul, unde se duce şi - aşa cum vă spuneam - Ateneul este o sală cu totul specială, în care am cântat pentru prima oară. De aceea am vrut să văd ce spune sala cu ajutorul muzicii, să-i descifrez tainele. Iar sala a părut să accepte întrebările mele.