Sala Mare a Palatului, joi, 17 septembrie, ora 20.00 - Orchestra Regală a Filarmonicii din Liverpool. Dirijor: Vasily Petrenko. Solist: Alexandru Tomescu - vioară

Dorin Ioniţă, director general Lanto Communication:

Nu este deloc o surpriză succesul lui. Este previzibil. Şi în toate concertele pe care le face este la superlativ. Suntem mândri că este român. Suntem mândri că suntem conaţionalii lui. Iată că încă o dată a confirmat şi alături de această orchestră şi de acest formidabili dirijor.

Zoli Toth, muzician:

E un concert foarte, foarte bun! Alexandru a avut una din cele mai bune zile în care l-am auzit. Bisul a fost cred că fix ceea ce avea nevoie acest concert. Printre atâţia ruşi, puţin Enescu a fost foarte binevenit. Iar prestaţia Filarmonicii din Liverpool - fără cuvinte! Numai la superlativ!

Excelenţa Sa Diego Brasioli, ambasadorul Italiei la Bucureşti:

Minunat, ca de obicei! Alexandru este încântător, ca întotdeauna, şi a cântat o muzică frumoasă. Suntem mândri să-l considerăm un foarte bun prieten al Italiei: recent, a fost decorat cu un ordin important al Preşedintelui Italiei, iar în seara aceasta a fost pur şi simplu uimitor!

Orchestra britanică este foarte bună, are mulţi fani şi cântă cu plăcere în faţa publicului şi cred că în seara aceasta am asistat la o experienţă deosebită. În opinia mea, a fost unul dintre cele mai bune concerte ale Festivalului Enescu…

Ateneul Român, joi, 17 septembrie, ora 22.30 - Orchestra Mozarteum din Salzburg. Dirijor: Thomas Dausgaard. Solist: Dan Grigore - pianist

"Incredibil! A fost un Dan Grigore plin de viaţă, cu o orchestră care i se potriveşte foarte bine. A fost un regal!"

"Nimic altceva decât că este extraordinară orchestra şi maestrul Dan Grigore, ca întotdeauna, a fost nemaipomenit. E o bucurie şi o favoare că s-a întâmplat să vină la noi şi să putem să-i auzim."

Irina Cajal, subsecretar de stat la Ministerul Culturii:

Dan Grigore mi-e prieten de-o viaţă, deci n-am lipsit la nici un concert de-al lui. Dar Mozart a fost depăşit de pianul lui Dan Grigore noaptea. Trebuia să fie la ora cinci. Cred că e în avantajul lui că s-a schimbat ora. Lumea a fost entuziastă. Bravo, Dan Grigore! Bravo, Ateneu! Bravo, Festival Enescu!

Radu F. Alexandru, scriitor:

E foarte greu să-ţi alegi cuvintele şi să n-ai în clipa următoare senzaţia de ridicol când vorbeşti despre un concert Mozart şi când vorbeşti despre Dan Grigore, pentru că nu poţi să spui decât lucruri plate şi banale. Ce să spui de Mozart? Şi ce să spui de Dan Grigore? De Dan Grigore însă trebuie spus pentru că este un artist care are o capacitate extraordinară de a transmite de fiecare dată o imensă bucurie publicului. O imensă bucurie de a cânta, o imensă bucurie de a oferi o frumuseţe şi-o emoţie de care avem atât de multă nevoie. Nu există bucăţi preferate în repertoriul lui Dan Grigore. Cântă Mozart, cântă Rachmaninov, cântă Beethoven, cântă Ceaikovski.. E foarte greu să spui… Asta e bucata lui! Muzica e bucata lui!

Dirjorul Thomans Dausgaard:

Nu-mi pot imagina un loc în lume unde poţi să amâni un concert pentru cinci ore şi jumătate: să înceapă la 10.30 şi să se termine la 1.15 noaptea! Şi totuşi, să aibă un asemenea public minunat! A fost foarte implicat încă de la început şi ne-a data atâta energie! Şi sala Ateneului - de asemenea: o intimitate atât de specială! Este ca Royal Albert Hall - dar fără galerii. Cu această formă rotundă e atât de primitoare şi caldă! Este pur şi simplu o bucurie să fii aici. Este uimitor!!!

Pianistul Dan Grigore:

Este un disc, să zicem aşa, de amintiri, de trăiri subiective… sunt înregistrări care se întind pe ambitusul 1961 - de la primul recital, la Ateneu - până în 2008. Marea lor majoritate sunt înregistrări live, cu excepţia primei piese de pe disc, care este o tocată şi o fugă de Bach, o înregistrare specială de studio radio. În general, îmi place să ofer publicului, chiar dacă în formă de conserve, cum îi spuneam lui Celibidache când îi dădeam discuri. Îi spuneam: "Vă rog să primiţi o conservă de mine." Şi le primea deşi el nu iubea discurile. Cu toate că acest aer de conservă există şi în … ca în orice disc… ceva din atmosfera sălii… armonicele care trăiesc în coloana de aer a unei săli cu o acustică bună… se pierd. Dar, cu toate astea, ceva din atmosfera live a concertului rămâne, ceva misterios şi greu de explicat… dar nu trebuie explicat chiar totul.