Pianista Lena Vieru Conta:

Mi se pare că au cântat extraordinar! Au un rafinament al nuanţelor şi o înţelegere a muzicii ieşite din comun. Rar am auzit un cvartet atât de sudat, la un nivel atât de înalt.

Violonistul Alexandru Tomescu:

Eu personal o cunosc pe Alexandra de ceva vreme; am avut mai multe concerte - atât în Bucureşti, cât şi la Londra - împreună şi iată că acum ni s-au alăturat şi colegii din Cvartetul Ad Libitum. Ne-am bucurat foarte mult să ne întâlnim muzical în această lucrare de Edvard Elgar, care se cântă foarte rar, din păcate. E o lucrare foarte romantică şi foarte avântată şi ne-am simţit cu toţii foarte bine.

Pianista Alexandra Dariescu:

Sunt foarte recunoscătoare Festivalului "George Enescu" că m-a invitat din nou. Prima dată am fost în Concertul de Grieg cu Filarmonica Regală şi acum în muzică de cameră. Mă bucur extrem de mult să fiu aici cu Alexandru Tomescu şi cu Cvartetul Ad Libitum, de acasă, din Iaşi. A fost un public extraordinar. S-a ridicat toată sala în picioare! Am înţeles că a fost acest cvintet de Elgar în primă audiţie în România, aşa că mă bucur tare mult că am adus ceva de-acasă, din Londra, aici.

Integrala preludiilor de Şostakovici şi de Szymanowski este al treilea CD al meu şi al doilea din trilogia preludiilor. Această trilogie de preludii este o carte de vizită a mea. Sper să aduc publicului un repertoriu nou şi divers, versatil, care să umple inimile de bucurie.

Ateneul Român, sâmbătă, 19 septembrie, ora 16.30 - Recitalul pianistului Piotr Anderszewski

Constantin Erbiceanu:

Polonezii au câţiva solişti de mare valoare, între care acest Piotr Anderszewski - foarte sobru, concentrat. Nu vrea să fie perturbat nici de lumină; de asta este o semiobscuritate în sală. Foarte bine şi în Bach! Îi cunosc şi pe Rafal Blechacz - care a câştigat Chopinul, Christian Zimmermann - vedetă internaţională… dar m-a impresionat şi acest Anderszewski.

Domina Răzuş, cercetător chimist:

Bach a fost extraordinar. Pentru mine este balsam pentru suflet. Şi echilibru, şi delicateţe şi, în acelaşi timp, o sobrietate extraordinară, o rigoare a construcţiei muzicale care mă impresionează foarte adânc! Partea a doua n-am înţeles-o! Mărturisesc, nu m-a atins. Nu mi-a spus nimic. Este o joacă, o echilibristică făcută probabil pentru cei care cunosc mai multă muzică decât mine.

Ştefan Pleşa:

Un pianist excelent, dar un concert derutant prin neanunţarea schimbărilor intervenite. Înţeleg că Bartok nu a mai fost cântat decât ca bis… Însă, pianistul este excelent şi pot să spun că mi-a plăcut foarte mult. Mă bucur că l-am auzit - în al pe disc, îl cunosc din discografie. Szymanowski, care aduce foarte mult a Debussy… a fost o seară plăcută!

Sala Mare a Palatului, sâmbătă, 19 septembrie, ora 19.30 - Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam. Dirijor: Andris Nelsons. Solistă: Janine Jansen - vioară.

În debutul concertului au vorbit Bert Koenders - ministru de externe al Regatului Ţărilor de Jos şi omologul său român Bogdan Aurescu.

Bogdan Aurescu: Sunt deosebit de onorat să iau cuvântul pe scena Festivalului Internaţional "George Enescu", în deschiderea unui concert susţinut de una dintre cele mai bune orchestre din lume - Orchestra Regală Concertgebouw Amsterdam - care se va desfăşura la iniţiativa Ministerului Afacerilor Externe sub auspiciile împlinirii a 135 de ani de relaţii diplomatice între România şi Regatul Ţărilor de Jos. Acest moment aniversar este legat de anul 1880, în contextul recunoaşterii României ca stat suveran şi independent.

Bert Koenders: Daţi-mi voie sa spun câteva cuvinte despre George Enescu. A fost un mare muzician şi un adevărat european: s-a născut în România, a studiat la Viena şi a locuit la Paris, unde a lucrat cu toţi marii interpreţi şi compozitori ai timpului său. George Enescu a cântat şi la Amsterdam cu orchestra Concertgebouw. Lui Enescu i-a plăcut chiar şi vremea din Olanda sau cel puţin aşa i-a spus jurnalistului cu care a stat de vorbă în 1936. Acesta nu şi-a putut ascunde mirarea: lui Enescu îi plăceau ceaţa şi atmosfera închisă. Era probabil politicos. De la revoluţia din 1989, am văzut o nouă Românie renăscând şi jucând un rol important în cultura europeană prin artiştii săi, foarte admiraţi în ţara mea.

Valentina Sandu Dediu, muzicolog:

Janine Jansen - minunată! De altminteri o ştiam ca pe o violonistă nu doar excepţional de virtuoză, că sunt mulţi, dar extrem de talentată, versatilă, expresivă, diversă. A propus publicului românesc un concert nu uşor, foarte rafinat, al lui Bartok, o muzică minunată. Orchestra este, aşa cum îi spune renumele, excepţională. Andris Nelsons, după părerea mea, mai puţin. Adică în Simfonia a VII-a de Şostakovici, mare demonstraţie de virtuozitate orchestrală lipsită de orice tragism. Parcă uităm în ce situaţii, în ce condiţii a fost scrisă această simfonie şi ce mesaj transmite - cel al războiului. Şi nu numai al războiului. Foarte curios o gândeşte Nelsons, epurată de orice tragism, de tensiune şi mizând doar pe efect orchestral.

Grigore Constantinescu, muzicolog:

Această seară este începutul finalului acestei minunate ediţii a Festivalului, o seară de elită, care a început cu o superbă versiune a Concertului nr. 1 de Bartok, o sonoritate încântătoare şi total opusă finalului din Simfonia Leningradului. Simfonia a VII-a m-a impresionat, dar pentru că am ascultat încă trei simfonii de Şostakovici, pot să fac o comparaţie şi să spun că această simfonie aparţine mai mult trecutului decât Simfonia a X-a, decât Simfonia a V-a sau a IV-a. Nu mai înţelegem chiar tot ce-a vrut să spună Şostakovici aici, mai ales că noi ştim că el meditează asupra destinului nefericit al Uniunii Sovietice.

Andrei Pleşa:

A fost o seară excepţională. Pentru mine, Concertgebouw din Amsterdam rămâne orchestra numărul unu dintre toate cele care au venit aici, chiar şi înaintea Berlinului, şi mă bucur c-am putut s-o văd pe Janine Jansen - o violonistă excepţională, plasată în fruntea tinerei generaţii. Ne-a cântat Concertul nr. 1 de Bartok, foarte rar cântat la noi, o piesă foarte frumoasă, dar, din păcate, prea scurtă. Şi aş fi vrut să o aud pe Janine Jansen în ceva de două ori mai mult, adică de două ori 20 de minute, măcar într-un concert de Brahms, cum face la Paris săptămâna viitoare. Iar Andris Nelsons m-a răvăşit cu a VII-a de Şostakovici. Nu este favorita mea, dar a fost peste aşteptări. Orchestra este minunată, Andris Nelsons face un balet pe scenă, dar asta este o problemă secundară… produsul final este absolut remarcabil.

Liviu Prunaru, violonist:

Noi o luăm ca o foarte mare onoare. Răspunderea este oricum, pentru că de fiecare dată când venim şi mai ales în România, colegii mei chiar îmi povestesc despre public şi abia aşteaptă să se întoarcă de fiecare dată. Noi am venit de dimineaţă, nu ştiam că sunt ultimele două concerte… Deci, pentru noi că e la început, că e la mijloc, că e la sfârşit… nu contează. Contează că este la Bucureşti, că este în Festivalul Enescu şi că este la mine acasă. Ăsta e cel mai important.

La finalul Concertului, protagoniştii au declarat:

Andris Nelsons: Este prima dată când vin la Festivalul Enescu, ştiam însă de acest festival minunat, aşa că sunt foarte fericit şi onorat că am putut veni cu Orchestra Concertgebouw pentru a închide festivalul cu două concerte a căror muzică este minunată. Cântăm în ultimul concert Rapsodia a II-a de Enescu, este o mare onoare: Enescu este o mare personalitate, un mare compozitor. Cred că pentru noi, muzicienii, oricare concert este la fel de important; nu există un concert mai important decât altul. Totuşi, a susţine concertul de închidere a festivalului Enescu este o responsabilitate specială pentru noi. Nu am mai abordat niciodată Rapsodia a II-a de Enescu; cunoşteam doar Rapsodia întâi, dar nici pe aceasta nu am dirijat-o vreodată. Este o premieră, deci pentru mine.

Janine Jansen: Este minunat să fiu, în sfârşit la Bucureşti, este prima dată când vin aici, totodată, prima dată când vin la Festivalul Enescu despre care am auzit atâtea. Când mă uit la program este pur şi simplu uimitor, vin aici numai muzicieni minunaţi, deci sunt onorată să fiu aici. A fost o atmosferă foarte plăcută şi mă bucur că mi-am făcut debutul aici cu Orchestra Concertgebouw în care am mulţi prieteni buni şi Andris Nelsons cu care am o colaborare foarte bună. Mesajul meu către publicul festivalului Enescu este: "Sunteţi foarte norocoşi să aveţi aici acest festival unic şi minunat. M-aş fi bucurat şi eu să am timp să merg la acest concerte, să le ascult la radio sau să le văd online, deci, da, sunteţi norocoşi să aveţi acest festival".

Ateneul Român, sâmbătă, 19 septembrie, ora 22.30 - Academia de Muzică Veche. Dirijor: Richard Egarr. În program, Monteverdi - Încoronarea Poppeei

Silvan Ionescu, istoric şi critic de artă:

Aceste spectacole nocturne, care au adus nişte formaţii şi nişte interpreţi de foarte mare valoare, interpretând muzică preclasică. În privinţa îmbăierii în Monteverdi… a fost, efectiv, o trăire estetică la cel mai înalt nivel, datorită acestei fabuloase Academy of Ancient Music, a dirijorului ei şi a vocilor formidabile care s-au putut auzi în sala Ateneului. Nu vorbesc numai de Sarah Connolly, nu vorbesc de Louise Alder, ci de toţi ceilalţi care au fost extrem de buni. Este rarisim să putem asista la asemenea spectacole! Să nu mai vorbim de faptul că în această seară, Încoronarea Poppeei, cântăreţii au şi interpretat-o, au fost şi actori în acelaşi timp, dând mai multă viaţă unei opere în concert care noi ne obişnuisem să fie destul de statică.