Ateneul Român, duminică, 20 septembrie, ora 11.00 - Cvartetul Michelangelo.

"Două lucrări importante de Bela Bartok şi de Şostakovici, cu nişte muzicieni excepţionali, după părerea mea. Această ediţie a Festivalului Enescu cred că a fost una dintre cele mai importante în ceea ce priveşte repertoriul şi invitaţii. Cred că a fost cea mai bogată."

"Foarte interesant! Nu suntem de obicei amatori de muzică de cameră, dar a fost foarte reuşit."

Sala Radio, duminică, 20 septembrie, ora 11.00 - Corul de Cameră Preludiu

"Merg la aproape toate concertele acestui cor. Deosebit! Iar acest instrument - corul - sună minunat. Sper să-l auzim în continuare la fel. O sărbătoare permanentă - spectacolul acestui cor!"

"Am fost foarte atins! Nu ştiu dacă din cauza faptului că până acum am ascultat doar muzică instrumentală în general. Lăsând la o parte profesionalismul şi rigoarea, l-am simţit foarte emoţionant."

Compozitorul Dan Buciu:

A fost un concert foarte frumos, un concert de muzică românească în care s-a făcut o trecere în revistă a foarte multora dintre capodoperele muzicii, mai ales a celei "clasice". Cu două excepţii, autorii erau în aceeaşi împărăţie în care se află şi Nora Enăchescu acum. A fost impresionant! Ştim cu toţii ce formaţie valoroasă este, ce dirijor excepţional este Voicu Enăchescu şi sigur că concertul de astăzi nu a făcut notă discordantă. Din contră!

Ateneul Român, duminică, 20 septembrie, ora 16.30 - Recitalul pianistului Christian Zacharias.

"A fost un recital minunat. Este o ocazie fantastică să auzim asemenea interpretări la pian. Pentru noi este nu numai o bucurie, e o ocazie unică."

"Excepţional! Prestaţia este minunată. Mozart mi-a plăcut foarte tare, Schubert mi-a plăcut foarte tare… Mi-a plăcut tot foarte tare. Este extraordinar! Mângâie pianul; nu e numai tehnică, este tehnică cu suflet."

Muzicologul Dimitru Avakian:

Este o personalitate care are un firesc al adresării care-l apropie de percepţia omului obişnuit, care nu este neapărat specialist. Chiar măruntele gafe pe care le face - o pedală uitată peste nişte pasaje, mărunte sunete agăţate - intră în acest firesc al adresării umane. Acesta este motivul pentru care şi eu personal îl iubesc foarte mult. În plus, ştie să construiască. Or, a construi o sonată bazată pe cântec, pe spiritul cântecului, asta este un lucru care nu reuşeşte multora. Îi reuşeşte lui Zacharias. În plus, sunetul… calitatea timbrală este absolut cuceritoare.

Opera Naţională Bucureşti, duminică, 20 septembrie, ora 18.30 - opera Oedipe de George Enescu.

Clementina Timuş:

Îmi place concepţia regizorală a dânsei. Spectacolul este mai sobru decât ultima variantă pe care am văzut-o în regia lui Petrică Ionescu. Este un spectacol interesant. Mă bucur că în Festival se cântă şi Oedipe. Totuşi, este opera pe care el a considerat-o cea mai importantă din toată creaţia lui. Este pentru noi o mare bucurie acest festival şi ocazia de a fi văzut atât de multe spectacole excelente.

Soprana Alina Bottez:

O operă pe care o iubesc din tot sufletul şi care a avut acum norocul de un dirijor absolut excepţional - Leo Hussain - şi de un interpret al rolului titular străin care, iată, a făcut acest tur de forţă de a învăţa un rol atât de dificil. Este o bucurie că acest titlu atât de dificil de montat este permanent prezent în festivaluri şi, de fapt, în stagiunile operei şi sper ca acest lucru să continue tot aşa.

Muzicologul Mihai Cosma:

Asistăm în seara aceasta la ultima reprezentaţie a acestei versiuni, a acestei montări de Oedipe realizată de Anda Tăbăcaru, o versiune care nu spun dacă a fost foarte bună sau foarte rea… în orice caz, o versiune de la care ne luăm adio pentru că în curând, foarte curând chiar, în mai puţin de două luni, vom invita publicul aici, la Operă, pentru o nouă variantă regizorală, scenografică a capodoperei enesciene. Acest lucru se va întâmpla cu ocazia Conferinţei Opera Europa, în mijloc de noiembrie şi sperăm că vom putea să oferim ceva cu totul special.

Sala Mare a Palatului, duminică, 20 septembrie, ora 19.30 - Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam. Dirijor: Andris Nelsons

Mihaela Doboş, muzicolog:

Din punctul meu de vedere a fost una din cele mai bune ediţii. Eu cred că mersul este ascendent şi că sunt toate premizele pentru o ediţie 2017 excepţională. Concertul din această seară cred că a fost un final care certifică încă o dată valoarea tuturor ediţiilor Festivalului "George Enescu". Orchestra Concertgebouw din Amsterdam este, realmente, una din cele mai bune din lume, iar dirijorul a fost ca o flacără. A ars în timpul concertului. Este un muzician desăvârşit, care cred că merită şi pe care trebuie să facem toate eforturile pentru a-l avea din nou pe scena Festivalului "George Enescu". Nu spun pe scena Sălii Mari a Palatului, ci pe scena poate a unei săli viitoare, cu o acustică desăvârşită, aşa cum merită numele lui George Enescu.

Anca Florea, muzicolog:

Ediţia actuală mi s-a părut mult mai unitară în plan calitativ. Sigur, cu orchestre mari, cu nume mari, ca de obicei. Sunt sigură că majoritatea lucrărilor de Enescu au fost cântate foarte aproape de ceea ce trebuie, uneori chiar excepţional. Cred că a fost o ediţie mult superioară altora. Mă bucur că deja şi-au anunţat revenirea parte dintre artiştii de reală valoare. Asta înseamnă şi că ei s-au simţit bine şi asta înseamnă că se confirmă că au cântat cu plăcere.

Ioan Holender, directorul artistic al Festivalului:

Sunt foarte bucuros că se închide cu Concertgebouw şi mă gândesc la Nelsons şi că se face Enescu şi… în viitor… o fi ce-o fi.

Vă simţiţi împlinit după această ediţie?

Eu niciodată nu mă simt împlinit… că atunci înseamnă că mergem înapoi.

Denisa Comănescu, editor:

Emoţia e copleşitoare. A fost un concert extraordinar! Sunt foarte fericită că am putut să fiu la acest concert cu Concertgebouw. Dirijorul a fost extraordinar. Rapsodia a II-a a fost… la început mi s-a părut că-i ciudată, a fost cu alt accent, însă splendidă. Brahms - la fel. Ravel - la fel. A fost un regal!