Opinii despre concertele din 9 septembrie 2015, de la Ateneul Român și Sala Palatului
Ateneul Român, miercuri, 9 septembrie, ora 17.00 - The Mutter Virtuosi. Dirijor și solist: Anne Sophie Mutter
Un meloman din Hamburg:
Am venit special de la Hamburg s-o ascultăm pentru că Anne Sophie Mutter și Albrecht Menzel ne-au făcut o invitație specială. A fost excelent. Am găsit programul foarte bun, mai ales Penderecki. Singurul lucru care mi-a lipsit a fost Enescu. Am fost aici acum patru sau cinci ani; vin destul de des și sunt impresionat.
Violoncelistul Răzvan Suma:
Anne Sophie Mutter este un brand incredibil. M-a surprins; a fost prima dată când am ascultat-o live. Este mai bună decât pe discuri. M-a impresionat contrabasistul pe care-l cunosc foarte bine. Am cântat împreună de multe ori. Roman Patkolo se numește și eu îl cunosc de când avea 17 ani. Progresul este fabulos, mai ales că el cântă și pe un violone - un contrabas foarte mic - și se pare că totul este un pachet extraordinar pus la punct.
Sever Voinescu, politician:
Bach mi s-a părut un pic atipic. Într-un fel, nu era de-acolo. Spiritul primelor două bucăți, care era un spirit contemporan, modern, o sensibilitate de secol XX-XXI, s-a extins un pic asupra lui Bach. Dublul concert mi s-a părut complet decontextualizat; adică nu mai era nimic baroc acolo, nu mai era nimic Bach, ci era o recitire în blugi, dacă-mi permiteți, a celebrei partituri, însă foarte interesant! Cuvântul pe care l-aș folosi e spectaculos! Sunt convins că încă multă vreme vom vorbi despre acest concert.
Wei Lu, violonist în ansamblul Mutter's Virtuosi:
Este o sală minunată! Acustica este foarte bună, pe scenă ne auzim foarte bine și, de asemenea, simt audiența de aici. Toți au aplaudat, s-au ridicat în picioare. Este un sentiment puternic pentru mine și pentru toți muzicienii. Cât despre festival, am văzut programul - Filarmonica din Berlin, London Symphony, San Francisco… Toți muzicienii de top sunt aici. Cred că este unul dintre cele mai importante festivaluri din lume în acest moment.
Sala Mare a Palatului, miercuri, 9 septembrie, ora 20.00 - London Symphony Orchestra. Dirijor: Ion Marin. Soliști: Renaud Capuçon și Gautier Capuçon.
Pianistul Horia Maxim:
Ciprian Rogojan, senator UNPR:
Mă bucură că este un public foarte tânăr și cred că ne îndreptăm într-o direcție foarte bună. Din punctul meu de vedere, ca om care a terminat Conservatorul la Academia de muzică "Gheorghe Dima", făcând parte și din Comisia de Cultură din cadrul Senatului, este o mare onoare pentru mine și o mare satisfacție să văd un public elevat și un public tânăr.
Daniel Mihai, profesor:
O versiune interesantă a acestei mult cântate simfonii de Mahler - a V-a. Primele trei părți mi-au plăcut în mod special datorită concepției interpretative și, mai ales, a direcțiilor muzicale date de Ion Marin. Ultima parte a avut darul de a înveseli tot acest angrenaj sonor și a oferit o notă triumfală.
Dirijorul Ion Marin, dintr-un interviu acordat lui Alexandru Mija în 9 septembrie 2015, la finalul repetiției cu Orchestra Simfonică din Londra:
V-ați întors din nou în România și faceți parte din galeria muzicienilor de elită invitați să evolueze în cadrul Festivalului "George Enescu". Un prim concert aseară, la pupitrul London Symphony Orchestra, în fața unui public care aplaudat în picioare minute în șir. Cum v-ați simțit și cu e reîntoarcerea acasă?
Sunt două lucruri diferite. M-am simțit extraordinar, așa cum mă simt întotdeauna când lucrez cu London Symphony, o orchestră de care mă leagă o colaborare de 25 de ani. Am făcut cu ei discuri, am luat premii la Grammy, am făcut cu ei turnee, am făcut cu ei concerte la Londra, apariții televizate. Așa că, la fel cu alte mari orchestre - de altfel, și unele prezente în festival - sunt de fapt familia mea muzicală și m-am simțit foarte bine și m-am bucurat să fac muzică cu ei. Cealaltă parte a întrebării, cu reîntoarcerea acasă, nu-și are foarte mult locul, pentru că de 30 de ani România pentru mine nu este acasă. Am o casă în care trăiesc și, de fapt, casa mea e pe scenele din întreaga lume. Absolut întotdeauna programele pe care le fac sunt alese de mine. Orice program, în orice stagiune - nu numai pentru festival, ci și pentru stagiunile obișnuite - sunt un obiect de negociere, dar artistul trebuie să fie foarte convins de ceea ce face; e ca un actor care iese pe scenă cu un rol în care își dă seama dacă poate să facă ceva sau nu.
Cum regăsiți festivalul în această ediție?
Mi-e foarte greu să vă spun despre asta. Eu am venit pentru prima dată în România - după ce-am plecat acum aproape 30 de ani - în 2007, la Festivalul Enescu, cu Filarmonica din Munchen, fosta orchestră a lui Sergiu Celibidache. Acum vin pentru a doua oară. Nu am destule criterii pe parcursul a aproape 30 de ani, venind de două ori în România, ca să îmi exprim părerile și, în general, nu o fac.
Violoncelistul Gautier Capuçon, la finalul concertului din 9 septembrie:
Sunt foarte fericit în primul rând să revin în festival. Am fost aici acum doi ani, când am interpretat Simfonia concertantă pentru violoncel de Enescu și am de spus multe despre festival. Pentru că iubesc România și publicul de aici este atât de special, simți acea moștenire muzicală, de asemenea, și faptul că oamenii sunt însetați de muzică - acesta cred că este cel mai frumos cadou pe care îl putem primi noi, ca artiști, pe scenă. În această seară audiența a fost fenomenală. Sunt fericit să fiu aici împreună cu Ion Marin, pe care-l știu de atâția ani, dar cântăm pentru prima oară împreună. A fost o ocazie minunată!