Celebra pianistă rusă apare pentru a doua oară în cadrul Festivalului Enescu 2015 pe 10 septembrie, de la ora 20.00, când va intra Rahmaninov alături de Orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg.

Anul acesta cântaţi de două ori în Festivalul Enescu: un recital şi un concert, ambele dedicate unor personalităţi ale pianisticii de la a căror naştere se împlinesc în 2015 100 de ani - recitalul a fost In Memoriam Sviatoslav Richter, iar concertul In Memorian Gheorghe Halmos. Ştim deja ce a însemnat pentru dvs. colaborarea şi prietenia cu Richter, însă ce vă leagă de Gheorghe Halmos?

Halmos a fost în juriul Concursului Enescu în anul 1964, atunci când am câştigat eu. Acesta este motivul pentru care concertul îi este dedicat.

La recitalul dumneavoastră prezentă în public era şi o pianistă câştigătoare a Concursului Enescu, la ediţia din 2001. Există laureaţi ai acestei competiţii pe care îi cunoaşteţi personal şi cărora le-aţi urmărit evoluţia de-a lungul anilor?

Da, sigur. Mă gândesc acum la unul dintre prietenii mei dragi, pe care îl admir foarte mult - Radu Lupu. L-am cunoscut chiar în prima mea zi la Moscova. Ne-am întâlnit întâmplător pe stradă. E o poveste foarte simpatică pe care mi-o amintesc de parcă s-ar fi întâmplat ieri, deşi au trecut o mulţime de ani. Eram, deci, pe stradă, şi de la o depărtare de vreo sută de metri cineva m-a arătat cu degetul şi a strigat : « Te cunosc ! Eşti mai mare decât mine cu o săptămână !». Şi de atunci ne felicităm mereu cu ocazia zilelor noastre de naştere. Radu Lupu este, într-adevăr, un artist extraordinar !

Mergeţi la concertele lui Radu Lupu? Vine să asculte concertele dvs.?

Locuim în ţări diferite, dar eu mă duc la concertele lui mereu. Spre marea mea bucurie şi admiraţie, am luat parte de curând la un festival de muzică de cameră la Muzeul Evreiesc din Berlin şi Radu tocmai sosise, pentru că urma să cânte a doua zi. Am repetat şi după ce am terminat am văzut că era în sală.

Revin la ideea de mai devreme: susţineţi atât un recital, cât şi un concert, în cadrul acestei ediţii a Festivalului Enescu. Există muzicieni pentru care ideea unui recital solo este înfricoşătoare, aşa încât preferă să cânte în formaţii camerale sau ca solişti în concerte - Martha Argerich, de exemplu. Dvs. în care dintre aceste ipostaze vă simţiţi cel mai confortabil?

Nu cred că este o situaţie generală, ci ceva cu totul personal, ce o priveşte pe Martha Argerich. Ea nu poate fi singură, are nevoie de oameni în jurul ei. Asta nu înseamnă neapărat ceva. Pur şi simplu aşa e ea. Eu nu ştiu exact unde mă simt cel mai bine, cred că mi-e indiferent, atâta vreme cât mă pot concentra şi am senzaţia că merită ceea ce fac. Atunci mă simt în largul meu. Dar mi-e indiferent dacă sunt solistă şi cânt cu o orchestră, cânt muzică de cameră sau recitaluri solo. Fiecare dintre aceste situaţii este fascinantă în felul, are anumite cerinţe şi scopuri.

La pupitrul dirijoral se va afla acum Yuri Temirkanov.

Da, un alt mare artist. Aura pe care o degajă acest muzician este cu siguranţă unică. Este nu numai un mare muzician, ci şi o persoană foarte carismatică. Îl admir şi respect cu adevărat.

Ce anume aţi mai cântat împreună cu Temirkanov?

Cu el am mai cântat Concertele nr. 2 de Prokofiev, nr. 1 de Brahms, nr. 1 de Beethoven şi Concertul de Schumann - asta e ceea ce îmi pot aminti acum.

Iar acum cântaţi Rahmaninov.

Da, Rahmaninov nr. 2, o partitură pe care această orchestră o cântă cu foarte multă nobleţe. Este un concert pe care nu l-am mai cântat împreună cu ei, dar pe care l-am auzit în această interpretare, cu alţi solişti. Rahmaninov era un mare virtuoz, iar Concertul nr. 2 a fost compus într-un moment în care compozitorul se recupera după o lungă perioadă neagră, de depresie. Cred că atunci când cunoşti acest aspect poţi asculta concertul nu ca pe o creaţie de mare virtuozitate, ci ca pe o pagină nu atât autobiografică, cât profund umană.

După recitalul dvs. de la Ateneu am auzit pe cineva exclamând: "Leonskaja e o leoaică!"

Mi-e indiferent cum alege lumea să mă descrie.

Deci lucrurile acestea nu înseamnă nimic pentru dvs.!

Nu, chiar nimic! (râde)