Ati mai fost la Ateneu și ediția trecută a Festivalului, când ați oferit integrala concertelor pentru pian de Beethoven în după-amieze succesive, un veritabil marathon ..

- Cuvântul marathon este incorect: nu a fost deloc vorba despre un marathon, au fost concerte obișnuite. De ce mă opun unui astfel de termen ? Pentru că atunci când am un recital de pian, cânt o seară întreagă, fără momentele de tutti. Este acela un marathon ?

Știu că obișnuiți să fiți și solist și dirijor al multor pagini concertante pe care le interpretați.

- Niciodată cu lucrările lui Brahms ! Niciodată în cazul lui Brahms... Da, am practicat această dublă postură în concertele lui Beethoven, ale lui Mozart, în alte câteva concerte romantice se poate face dar NU în cazul lui Brahms. Aici ai nevoie să te relaxezi cât de cât în puținele momente de tutti !

Ați mai cântat la Ateneu, după cum ne amintim cu toții. V-a lăsat vreo impresie specială această scenă, unde ați adus ediția trecută întreg ciclul Beethoven ?

- Sunt puține săli care trezesc o asemenea atmosferă. Când intri în Ateneu simți că aici nu poți da un concert "normal", este o atmoferă foarte specială pe care îmi este foarte greu să o explic, care - fără să-ți dai seama - te inspiră... Și este la fel de valabil și pentru muzica lui Beethoven ca și pentru cea a lui Brahms.

Vorbiți-ne despre acest prim Concert pentru pian de Brahms, prezent de multe ori în activitatea dumneavoastră...

- Am în repertoriu ambele concerte pentru pian de Brahms. Tocmai am realizat o înregistrare live pentru un DVD cu amândouă, împreună cu Zubin Mehta și Filarmonica din Viena. Sunt atât de diferite, nu le poți privi la fel... Pentru mine, primul Concert pentru pian este unul dintre cele mai îndrăgite - la modul absolut ! Concertare înseamnă de fapt "luptă"; în nici un alt concert nu este mai pregnant acest termen ca aici, unde se simte cu toată puterea confruntarea dintre orchestră și instrumentul solist, fie sub aspect dramatic, fie din adâncul sufletului - așa cum este cazul în partea a doua. Primul este cel despre care s-a spus că este o simfonie cu pian obligato. Dar dialogul dintre orchestră și pian este în această partitură într-adevăr perfect.

Dacă îl definiți pe primul ca o luptă atunci cel de-al doilea este..

- Cel de-al doilea este in mod clar concertul mai liric. Este evident. Finalul primului concert este incredibil de dramatic și puternic, ceea ce nu este deloc obișnuit pentru romantici. Pentru compozitorii romantici - și în cazul lui Brahms, și în cel al lui Ceaikovski și, de asemeni, în concertul de vioară de Brahms - prima parte a concertului este MONUMENTUL. Spun de fiecare dată când am ocazia că mie mi se pare coda după cadenza concertului de vioară de Brahms una dintre cele mai frumoase pagini din întreaga literatură muzicală. Ce mai poți cânta după așa ceva ? Acea muzică este Raiul, este Cerul !

Ce vi se pare cel mai relevant în muzica lui Brahms: dramatism și suflet, virtuozitate pianistică masivă sau poezie, spirit german sau mai degrabă finețe vieneză ?

- Sunt trei întrebări deodată dar pot spune de la bun început că masivitatea, dramatismul și trăirea poetică nu pot lipsi: nu se poate una fără cealaltă . Chiar așa ! Este la fel ca în cazul talentului: nu este suficient doar el, dacă nu există disciplină și muncă; și este valabil și invers: dacă nu există decât disciplină nu este destul !!! Intotdeauna trebuie să se completeze. Revenind la Brahms, avem întotdeauna latura dramatică dar în același timp acel compozitor sensibil, cu sufletul interiorizat pe care îl dezvăluie în special în piesele pentru pian (și a scris atât de multe pentru Clara Schumann)... Se simte acolo așa de multă căldură și mereu o căutare a acesteia.. Apoifenomenul Viena: de ce au venit toți acești muzicieni la Viena? Pentru că aici exista acel spirit multicultural. Cel pe care îl combatem astăzi, când suntem atît de intoleranți. Pe vremuri erau așa de firești influențele din vechea monarhie unificată ... De exemplu, nu există nici o piesă de Brahms care să nu reflecte și influențele folclorului maghiar - dar nu veți găsi vreo influență din folclorul german ! Mai degrabă, poate, sugestii de vals vienez dar, mereu, în mod cert, influențele maghiare se fac simțite. In cel de al doilea concert pentru pian în special ! In ansamblu, pentru toți - Mozart, Beethoven, Brahms - influențele aceastea multiculturale au fost foarte importante.

Imi pare rău că Robert Schumann a petrecut atât de puțin timp în Viena - s-a stabilit o perioadă aici dar a plecat după scurt timp, căci nu a avut succes. M-am întrebat mereu cum ar fi fost muzica pe care Schumann ar fi compus-o la Viena, cu toate aceste influențe din partea multor popoare ? Ar fi fost interesant de aflat ...

Chiar și cea mai rapidă parcurgere a agendei dumneavoastră de concerte ne arată cât de ocupat sunteți: mereu pe scenă !

- Cu asta mă voi ocupa cât trăiesc !

Aveți multe, multe concerte

- Nu sunt așa de multe. Sunt colegi de-ai mei care cântă de două ori mai mult decât mine ! După acest concert va urma o serie de apariții în Israel cu Zubin Mehta și vom deschide stagiunea la Tel Aviv cu Filarmonica din Israel, vor fi 7 sau 8 concerte , nu mai știu exact acum și apoi vin altele, în lume. Indiferent că este un recital sau o colaborare cu orchestra nu ai voie să faci vreun compromis. Când este vorba despre un concert atunci este un parteneriat care se instalează de la bun început, rubato-ul trebuie să se simtă dintr-o privire; dacă nu exită acea înțelegere, nici 20 de repetiții nu vor ajuta.

V-ați mai întâlnit cu ansamblul Konzerthaus Orchester din Berlin...

- Da , cunosc această orchestră din Berlin, alături de care am cântat de mai multe ori. Este una dintre orchestrele germane de top. Și, din fericire, există multe ! Dacă ne gândim doar la Berlin găsim mai multe asemenea exemple. Să le compari este foarte, foarte greu și...nici nu ar trebui să o facem ! Comparațiile sunt întotdeauna problematice. Dar aceasta este, categoric, o orchestră de vârf !