Festivalul Internațional 'George Enescu' 2017. Interviu cu compozitorul Kiya Tabassian
Compozitor de muzică contemporană îndrăgostit de arta actuală dar și de trecut, venit din Teheran, cu studii continuate la Paris și la Montreal, Kiya Tabassian explorează teritorii artistice variate. Păstrează legătura cu rădăcinile sale culturale și prin instrumentul la care cântă: setar - un instrument de origine iraniană, care avea pe vremuri trei corzi pe al său "gât" lung dar căruia, în timp, i-a mai fost adăugată o a patra... Mi-a povestit că acest instrument apare pe diferite statuete găsite pe teritoriul Iranului, mărturii ce datează chiar de aproape trei milenii și jumătate... Tradiția muzicală a acelor locuri a păstrat utilizarea setar-ului de-a lungul veacurilor până în epoca modernă... Alături de ansamblul "Constantinopole", cu al său spectacolul sonor dar și vizual al unor instrumente muzicale din zone atât de diferite, suntem invitați la drum...
Este un proiect care presupune o întâlnire muzicală între două formații - una din Grecia și una din Canada - ai căror muzicieni lucrează însă de foarte mult timp împreună - de aproape două decenii. A fost ideea originală a prietenului și colegului meu Kyriakos Kalaitzidis, conducătorul ansamblului "En Chordais" dar a fost și acea idee care m-a preocupat în ultimii 20 de ani: a investiga, a cerceta, a valorifica interesul asupra muzicilor care erau practicate de-a lungul "drumului mătăsii", cu referire nu numai la muzici distincte ci și în privința relațiilor și schimburilor care au avut loc mereu între aceste tradiții muzicale. Ne-am gândit să montăm acest proiect împreună chiar dacă deobicei formațiile noastre își îndreaptă atenția asupra unui repertoriu diferit, preluând tradiții muzicale diferite dar de această dată ne-am decis să abordăm o viziune mai...creativă. Este un proiect ce are la bază lucrări noi, în principal compoziții ale domnului Kalaitzidis - care s-a inspirat din acele muzici care ar fi putut fi auzite pe vechiul "drum al mătăsii", pe traseul lui Marco Polo - la care se adaugăși câteva dintre piesele mele.
Este încercarea noastră de a creea un tablou imaginar al drumului acestui mare călător care a traversat asemenea culturi sau țări, un tablou sonor, muzical a ceea ce ar fi putut trece cu șapte secole în urmă prin mintea unuia dintre însoțitorii lui Marco Polo!
Propuneți așadar o călătorie muzicală imagainară prin timp, spre vremuri trecute dar și printr-un spațiu geografic, spre Orient... Aduceți pe scenă și instrumente muzicale tradiționale care să evoce în mod direct aceste aspecte?
Da, sunt instrumente care reprezintă aceste culturi muzicale. Puteți vedea pe scenă un flaut drept la care cânta un venețian, apoi pot fi auzite instrumente care sunt cu adevărat tipice pentru mai toate muzicile orientale dar și celor mediteraneene (așa cum sunt, de exemplu: oud, vioara, qanun), apoi pot fi văzute instrumente care vin Persia (setar, tumbak), pot fi auzite instrumente dar și cântul specific din Mongolia, un instrument caracteristic Chinei... Sunt multe instrumente muzicale diferite, care poartă o încărcătură istorică a acestor tradiții muzicale. La aceste instrumente veți putea ascuta și vedea veritabili maeștri care evocă - în egală măsură - un voiaj istoric prin timp dar și o apropiere "creativă", o viziune foarte actuală și evident virtuoză, căci toți acești muzicieni sunt "de cel mai înalt calibru"! Cred că acest proiect merită urmărit cu multă atenție tocmai pentru că privește spre trecut, se inspiră de acolo pentru a defini prezentul nostru și, într-un anme fel, chiar poate sugera perspective ale viitorului. Ne inspirăm dintr-o istorie muzicală a cărei tradiție nu mai există în cultura actuală realizând propuneri ce se doresc foarte ancorate în contemporaneitate; reunind pe aceeași scenă acești muzicieni din diferite culturi încercăm nu numai să îi aducem în prim plan pe fiecare în parte ci și să ne adunăm puterile pentru a construi, pentru a realiza ceva original împreună. Acesta se vrea cu adevărata mesajul acestui concert.
Deci nu un "puzzle" de secvențe venite din zone culturale diferite ci mai degrabă un "caleidoscop" în care se întrepătrund, se îmbină asemenea aspecte variate într-un peisaj nou...
Da, exact... Dar fără ca vreunul să își piardă identitatea - fiecare își păstrează identitatea sa culturală, muzicală.(De exemplu ceea ce se va auzi de la interpreta care cântă la pipa chineză nu va suna ca și cum ar fi vorba despre un setar persan, ci ca o sonoritate specifică pipei chineze! Dar modul în care piesele sunt construite sugerează ideea unei creații colective.
Au existat "modele" care v-au inspirat pentr-un asemenea proiect artistic?
De fapt, este un demers pe care îl urmăm de aproape două decenii... Pentru mine, pentru proiectele de care mă ocup - căci sunt directorul artistic al ansamblului Constantinopole și am realizat împreună în jur de 40 de proiecte diferite de-a lungul acestei perioade - un rol important îl are în mare măsură viața mea cotidiană (și cea personală), care mi-a oferit un ghidaj în acest sens. Eu trăiesc într-o societate foarte cosmopolitană (pentru a fi mai clar eu locuiesc în Montreal, am crescut aici) și trăiesc întâlnind în fiecare zi oameni cu credințe diferite, cu tradiții diferite, care vin din țări diferite, oameni care încearcă să coabiteze în același oraș, aceeași viață, același teritoriu... Este ceva care se reflectă și în muzica noastră. Pe de altă parte, am fost mereu interesat de trecut, de arta epocilor trecute, acordând o mare grijă pentru detalii în arhitectura, în muzica, în literatura trecutului dar - în egală măsură - sunt pasionat de arta contemporană, de muzica actuală - sunt eu însumi compozitor al unor lucrări pentru ansambluri sau orchestră ilustrând o estetică foarte contemporană... Dar îmi place foarte mult să găsesc surse de inspirație din trecut... Este un fel de căutare a originilor noastre, ceea ce ne ajută să înțelegem mai bine cine suntem, pentru a ne găsi mai bine drumul spre viitor. In privința muzicii, atunci când abordez aspectele trecutului nu pot interpretez muzica epocii respective ca și cum m-aș afla într-un muzeu consacrat ei: pentru mine, MUZICA TRĂIEȘTE... Acum câțiva ani am avut un proiect cu muzica secolului XIV: nu pot să uit că cei care interpretau această muzică o trăiau atunci și acest lucru trebuie să îl simtă și cei pentru care eu o cânt acum... Altfel, este o nedreptate față de muzică...
Care este rolul acordat corului Anton Pann în acest proiect?
Este un cor de cameră de a cărui colaborare ne-am mai bucurat și cu niște ani în urmă; de implicarea sonoră în acest concert s-a ocupat mai mult domnul Kalaitzidis, căci este vorba despre momente de muzică bizantină prin care se dorește marcarea importanței pe care a avut-o acest tip de cultură muzicală în perioada călătoriilor lui Marco Polo, a oferite o culoare specifică acestei muzici de origine sacră dar cu atât de multe influențele evidente între diferitele tradiții.