Domnule Helbig, sunteţi invitat să luaţi parte, la Bucureşti, la o nouă ediţie a Festivalului Internaţional "George Enescu". Veţi fi pentru prima dată în România?

Nu, în copilărie veneam foarte des în România cu părinţii mei. Eu am crescut în Germania de Est şi multe dintre vacanţe le petreceam în ţara dvs.

Va fi, deci, o revenire, de data aceasta, însă, în plan profesional. Tema generală a Forumului Internaţional al Compozitorilor, la care luaţi parte, este Echilibru şi Exces. Ce reprezintă ideea de echilibru şi exces în muzică, din perspectiva dumneavoastră?

Pentru mine echilibrul trebuie să se stabilească între creativitate, idei noi şi în acelaşi timp mediu social şi personal. În calitate de muzician nu vreau să pierd niciodată contactul cu ţara mea, cu familia şi prietenii mei. Pentru mine aceste elemente sunt foarte importante, deoarece ele se pot pierde uşor în momentul în care eşti ocupat cu arta ta şi te poziţionezi la graniţa tonalităţii; poţi pierde, astfel, contactul cu pământul. Asta înseamnă pentru mine echilibru în arta mea. Iar excesul este, şi el, ceva ce ţine de natura umană, însă e o componentă pe care trebuie să ştim să o ponderăm, o pornire pe care trebuie s-o învingem. Nu cred că trebuie să ne dăruim cu totul excesului, el trebuie să fie, mai degrabă, parte a unui val, climaxul ce tinde apoi, natural, către punctul iniţial, de repaus. El trebuie să fie moderat de echilibru. Avem, însă, nevoie de aceste momente impulsive, aprinse, pentru a putea fi creativi.

Credeţi că este necesar pentru un compozitor să şi discute pe marginea creaţiei sale?

Fiecare artist vede asta diferit. Mie îmi este mai degrabă dificil să vorbesc despre propriile mele compoziţii. Aş prefera să vorbesc despre lucruri importante, pentru că între oameni există probleme cu adevărat presante, iar muzica trebuie să fie doar o posibilitate de a ilustra şi a aborda temele importante. Astăzi este la fel de important să vorbim despre relaţiile interumane, pe cât este de relevant să discutăm despre major şi minor.

Şi care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, temele importante ale vremurilor noastre?

Numeroasele conflicte pe care le provocăm sau în care suntem implicaţi, distrugerea mediului înconjurător, aspecte asupra cărora ar trebui să ne concentrăm, atenţia în fiecare clipă a existenţei noastre, pentru a putea frâna procesul de ruinare. Altminteri nu există viitor, nu există viitor nici pentru muzică. Iar muzica deschide un spaţiu în care ne putem regăsi, atât noi, cât şi ceilalţi, pentru a putea comunica. Muzica însăşi nu spune nimic, este doar "sala de concert" pentru o discuţie.

Vom avea ocazia să şi ascultăm muzica dumneavoastră. Piesa ce va fi interpretată în cadrul festivalului se intitulează "Pocket symphonies". Care e povestea opusului?

Ideea partiturii porneşte de la faptul că tot ceea ce se găseşte sub o formă amplă poate fi întâlnit şi în miniatură - de aici şi titlul, Pocket symphonies. Am alăturat conceptului amplu de simfonie cuvântul ce defineşte ceva mic, pocket (buzunar în limba engleză). Există momente în viaţă în care într-o fracţiune de secundă poţi avea idei mari, profunde, iar asta se regăseşte şi în cele patru mici momente ale acestei mici simfonii. Am folosit o orchestră foarte mare, însă în plan muzical am utilizat momente simple, ca nişte mici cântece. În acest fel avem ideea de mare şi de mic în acelaşi context.

Există şi mijloace electronice în partitură?

Da, există şi mijloace electronice aici, pe care le voi coordona eu, ele alăturându-se orchestrei. În funcţie de moment, computerul va deranja, va ilustra sau va completa ceea ce cântă instrumentele.