Pianista în vârstă de 24 de ani Beatrice Rana va putea fi urmărită astăzi, 21 septembrie, pe scena Sălii Palatului, unde va interpreta Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de Piotr Ilici Ceaikovski, alături de Orchestra Academiei Naționale din Santa Cecilia și de dirijorul Antonio Pappano.

Beatrice Rana, mâine veți putea fi ascultată pentru prima dată pe o scenă din România, în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu". Care au fost gândurile dumneavoastră atunci când ați primit invitația de a cânta la București?

Am fost foarte fericită pentru că nu am mai fost niciodată în România și știu că acesta este unul dintre cele mai importante festivaluri. În plus, să pot veni alături de Orchestra Academiei din Santa Cecilia și de Antonio Pappano este într-adevăr o șansă minunată pentru mine.

Veți interpreta, într-adevăr, în compania Orchestrei Academiei Naționale din Santa Cecilia și sub bagheta dirijorului Antonio Pappano, muzicieni alături de care ați mai cântat de multe ori și care figurează și pe coperta ultimului dumneavoastră album. Cum ați putea descrie colaborarea cu ei?

Este o colaborare de vis pentru că atât membrii orchestrei, cât și Antonio Pappano sunt muzicieni incredibili și sunt întotdeauna extrem de creativi și originali în timpul concertelor, dar și la repetiții. Totodată, cred că este minunat să avem această colaborare pentru că nu este prima dată când cântăm concertul Ceaikovski; l-am interpretat de multe ori și de fiecare dată este diferit, mereu fiind loc de îmbunătățiri. Deci cred că este într-adevăr o mare oportunitate pentru mine.

Ați putea numi trei calități despre care considerați că îl definesc cel mai bine pe dirijorul Antonio Pappano?

Energie, pasiune și creativitate. Degajă foarte multă energie atât la repetiții, cât și în timpul concertului. Pasiune pentru că se implică extraordinar de mult în tot ceea ce face, iar creativitate pentru că ceea ce face este de fiecare dată diferit. Nu există niciun moment de rutină cu el, în fiecare concert este vorba despre noi inspirații și creații.

Veți interpreta la București Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de Ceaikovski, care se regăsește și pe ultimul album semnat Beatrice Rana. Are această lucrare o semnificație aparte pentru dumneavoastră?

Are o semnificație cu adevărat specială pentru că este unul dintre primele concerte romantice ample pe care le-am interpretat. Acum 10 ani am cântat acest concert la Concursul din Montreal, care a fost pentru mine momentul în care am câștigat pentru prima dată o competiție importantă. Este, de asemenea, concertul pe care l-am inclus și pe primul meu album de muzică simfonică realizat de Warner Classics. Acestea sunt motivele pentru care concertul îmi este atât de drag.

Ce ați spune dacă ați încerca să vă descrieți propriul stil interpretativ, nu numai în privința Concertului de Ceaikovski, ci în general. Ce vă inspiră atunci când începeți prima dată să studiați o lucrare?

Abordarea mea față de o partitură este întotdeauna cât mai onestă cu putință. Trăim într-o lume plină de pianiști de la care te poți inspira; vorbim atât despre aceia în viață, cât și despre cei din trecut. Dar cred că atunci când te pregătești să începi cu adevărat să înveți o lucrare, cel mai important lucru este să privești partitura și să uiți pur și simplu de oricine altcineva. Tot ceea ce trebuie să transmită o muzică este deja scris acolo. Atunci când cânt, încerc să realizez acest lucru. Menirea muzicianului este de a da viață lucrurilor notate în partitură.

M-ați determinat cumva, prin ceea ce ați spus mai devreme, să vă întreb dacă aveți anumiți pianiști pe care îi preferați.

Îi admir foarte mult pe Martha Argerich și pe Krystian Zimerman, dintre pianiștii în viață, iar din trecut îi apreciez, de asemenea, foarte mult pe Horowitz și pe Rubinsten. Cred că aceștia sunt cei pe care îi iubesc cel mai mult.

Ați fost distinsă, nu de mult, cu premiul Gramophone "Cel mai tânăr artist al anului 2017". Sunteți extrem de apreciată, iar așteptările publicului sunt întotdeauna foarte mari. Cât de dificil este pentru un tânăr artist să facă față unei astfel de presiuni?

Cred că atunci când urcăm pe scenă și cântăm, ar trebui să uităm de absolut tot ce nu este cu adevărat legat de muzica pe care urmează să o interpretăm. Desigur că profesia noastră implică multe alte aspecte, cum ar fi aceste premii care desigur că mă onorează însă, totodată, când urc pe scenă, cred că este inutil să mă gândesc la premii sau la alte lucruri. Trebuie să mă concentrez doar la muzica pe care o voi cânta, este singurul lucru important.

V-ați născut într-o familie de muzicieni. Cât de important considerați că este, pentru dezvoltarea unui tânăr artist, să crească înconjurat de o tradiție muzicală? Cât de mult a însemnat acest lucru pentru dumneavoastră?

Pentru mine a însemnat foarte mult faptul că am avut norocul de a mă naște într-o familie de muzicieni, de fapt chiar de pianiști. Am fost norocoasă pentru că am avut marea șansă să cunosc muzica clasică de la o vârstă foarte fragedă, să cresc cu această cultură și să o pot înțelege încă din copilărie. Desigur că dacă nu te naști într-o familie de muzicieni, aceasta nu înseamnă că nu poți deveni muzician pentru că ceea ce contează, în cele din urmă, este iubirea față de muzică, talentul și disciplina. O problemă este și faptul că în zilele noastre educația muzicală de calitate lipsește în foarte multe locuri. Deci primul meu scop ar fi acela de a asigura educație muzicală de calitate tuturor copiilor. Nu trebuie să devină toți profesioniști ai muzicii clasice, însă cred că este foarte important să pregătim publicul de mâine.

În final, aș vrea să discutăm despre festivalul pe care l-ați inițiat anul acesta, "Classiche Forme", a cărui primă ediție a avut loc în luna iulie. Spuneți-ne cum a luat naștere ideea acestui proiect.

"Classiche Forme" a fost visul meu de a aduce muzica clasică în orașul meu natal pentru că provin dintr-o frumoasă regiune din sudul Italiei unde, din păcate, nu au loc prea multe concerte de muzică clasică. Și cum iubesc atât de mult acele locuri, am vrut să le îmbogățesc cu muzica pe care o iubesc, cântată de artiști pe care îi apreciez foarte mult. A fost o experiență minunată, de asemenea, organizarea, pentru că nu eram obișnuită să organizez concerte. Totodată, a fost minunat să împărtășesc totul cu prietenii mei artiști, dar și cu prietenii din public, întrucât este un public pe care îl cunosc.