Simone Lamsma (n. 5 octombrie 1985 în Leeuwarden, Olanda) a devenit una dintre cele mai importante violoniste ale generaţiei sale. A început studiul viorii de la cinci ani în ţara sa natală, apoi s-a perfecţionat în Marea Britanie (la Şcoala Yehudi Menuhin şi la Academia Regală din Londra) unde de altfel a obţinut "HRH Princess Alice's Prize", "Louise Child Prize" şi "Roth Prize'" pentru cele mai bune rezultate ca elevă şi studentă.

Simone Lamsma a debutat la 14 ani cu Concertul nr. 1 pentru vioară şi orchestră de Nicolo Paganini fiind acompaniată de Orchestra Olandeză "Northern" condusă de Takuo Yuasa. De atunci, a fost invitată în întreaga lume ca solistă a numeroase orchestre de prestigiu dirijate de Sir Andrew Davis, Owain Arwel Hughes, James Judd, Eri Klas, James Loughran, Sir Neville Marriner, Lord Yehudi Menuhin, Arild Remmereit, Carlos Riazuelo, Jac van Steen, Michel Tabachnik, Yan Pascal Tortelier, Allin Vlasenko, Takuo Yuasa şi Jaap van Zweden ( cel care afirmă că Simone Lamsma este una dintre cele mai mari violoniste ale vieţii internaţionale actuale).

Pe lângă cariera solistică, Simone Lamsma s-a remarcat şi în recitaluri camerale. Printre ultimele sale apariţii se numără debuturile în acest an, în luna martie, la "Wigmore Hall" din Londra şi "Carnegie Hall" din New York cu pianistul Robert Kulek, într-un program cu lucrări de James Macmillan (Sonata sa "Before the Tryst" fiind comandată de Carnegie Hall şi prezentată în premieră mondială), Serghei Prokofiev şi Richard Strauss.

Simone Lamsma a realizat şi câteva înregistrări speciale cu partituri camerale de Edward Elgar (Yurie Miura- la pian), lucrări camerale de Felix Mendelssohn, Leos Janáček şi Robert Schumann (Robert Kulek- la pian ) sau cu opusuri concertante semnate de Dmitri Şostakovici şi Sofia Gubaidulina (Filarmonica Radiodifuziunii Olandeze dirijate de James Gaffigan).

Simone Lamsma ce înseamnă pentru dumneavoastră participarea pentru prima dată la Festivalul Internaţional "George Enescu", în cadrul seriei Recitaluri şi Concerte camerale, de la Ateneul Român?

Invitaţia a fost făcută cu mulţi ani în urmă, pentru că, după cum ştiţi, noi muzicienii ne plănuim din timp programul... Am fost încântată să primesc o asemenea invitaţie şi este o plăcere şi o onoare pentru mine să fiu prezentă într-un asemenea festival faimos şi prestigios. Cred că este un lucru semnificativ pentru România să aibă un asemenea festival. Cred că este foarte bine ca o ţară să aibă aşa ceva, este ca o bogăţie. Aşa că abia aştept să vin.

Ce ştiţi despre festival, dar mai ales despre George Enescu? Cunoaşteţi interpretările sale dar partiturile sale destinate viorii?

Da, desigur. Ştiu despre Enescu… cred că toţi marii artişti ştiu de el. A avut o mare influenţă în timpul său, a fost o sursă de inspiraţie pentru alţii şi totodată a fost o personalitate a istoriei muzicii universale.

Nu am ascultat foarte multe interpretări realizate de George Enescu, dar asemenea altor artişti din epocă, pot spune că George Enescu are un stil individual. Acest fapt îl apreciez, îl iubesc şi este ceva demn de urmat. Interpretările sale sunt cu mult suflet şi din suflet, direct, onest. Stări pe care la rândul meu încerc să le transmit. De fapt, este important să-ţi găseşti propria ta "voce". Iar Enescu, da, chiar a avut aşa ceva, de aceea este special.

În privinţa compoziţiilor sale pot spune că-mi doresc să învăţ sonatele sale, dar şi lucrările care i-au fost dedicate: cum ar fi sonata lui Ysaye, pe care deja o cânt de mult timp şi în care se simte faptul că autorul l-a avut în minte pe Enescu. Este o legătură indirectă dar prin care am descoperit multe din particularităţile lui Enescu.

Aşadar, în data de 19 septembrie 2017 la Ateneul Român veţi evolua împreună cu ansamblul "Les Siècles" condus de Francois Xavier-Roth. Ce lucrare aţi ales pentru acest program?

Pentru mine va fi prima colaborare cu acest ansamblu şi cu Francois Xavier-Roth. Am ales Concertul nr. 3 op. 61 în si minor de Camille Saint-Saens pe care l-am interpretat de multe ori. De fapt, a fost printre primele mele lucrări concertante pe care le-am prezentat. Este o partitură frumoasă, elegantă, plină de farmec, strălucitoare, dar şi cu lirism. De aceea, este şi cel mai îndrăgit dintre concertele sale. Sunt foarte nerăbdătoare să-l interpretez cu artiştii amintiţi.

Despre începuturile dumneavoastră ce amintiri aveţi, poate despre profesorii dumneavoastră din Olanda de la Conservatorul Sweelink din Amsterdam unde aţi studiat cu Davina van Wely şi din Marea Britanie de la Şcoala de Muzică Yehudin Menuhin şi de la Academia Regală de Muzică unde v-aţi perfecţionat cu Hu Kun şi Maurice Hasson? Ce sfaturi aţi primit de la ei?

Am fost norocoasă pentru că am memorie foarte bună şi profesorii mei m-au încurajat să acumulez cât mai mult repertoriu, de la cel concertant la cel cameral. Întotdeauna profesorii au o mare influenţă asupra ta ca tânăr, cum să te dezvolţi, ce să ajungi. Desigur, primeşti nenumărate sfaturi, dar la final tu decizi şi alegi ce ţi se potriveşte, în funcţie de personalitatea ta. De fapt, trebuie să-ţi găseşti propriul drum pentru a te exprima şi pentru a exprima ceea ce simţi. Deşi mi-am terminat studiile de mai bine de 10 ani, abia apoi am avut timp şi libertatea de a-mi găsi propriul drum. Aşadar, mi-am construit o bază solidă pe care apoi am mai adăugat alte şi alte lucruri noi.

Acum, aveţi un repertoriu impresionant de peste 60 de concerte de la cele clasice la cele de secol XX la care se adaugă numeroasele partituri camerale.

Pot spune că este un repertoriu fără de sfârşit pentru vioară şi aproape că nu se poate să-l înveţi pe tot, ci doar parte din el. Dar, încerc să ştiu, din el, cât mai mult posibil. Da, şi îmi place varietatea, de aceea pe parcursul unei stagiuni îmi aleg programe cu lucrări diverse pentru că este atâta muzică bună şi îmi doresc să o cânt!

Sunteţi câştigătoarea a numeroase distincţii la prestigioase concursuri internaţionale, precum locul întâi la Competiţia Naţională din Olanda ("Oskar Back") în 2003, premiul întâi la Concursul "Benjamin Britten" din 2004, tot primul loc la Competiţia internaţională din China şi Medalia de argint la Competiţia de la Indianapolis din 2006 şi Premiul "Classical Music" din Olanda, la categoria "Noua generaţie de muzicieni" din Olanda în 2010. Ce importanţă au avut în cariera dvs?

Pentru mine a fost o experienţă uimitoare, mai ales că am învăţat mult repertoriu. Am avut posibilitatea să arăt ce ştiu, să mă fac auzită şi să fiu tratată ca un profesionist. De asemenea, prin intermediul lor am cunoscut numeroşi oameni care m-au ajutat. De fapt, pentru mine concursurile au semnificaţia unui crez pentru că prin ele m-am dezvoltat ca artist. Da, au fost o experienţă valoroasă!

Aţi avut şansa de a studia şi de a interpreta pe diverse viori, precum (Ferdinand) Gagliano (1773), Carlo Tononi (1709) şi din câteva din gama Stradivarius (Habeneck, Mlynarski, Braga şi Chanot-Chardon). Ce rol au avut în cariera dvs. aceste instrumente?

Am fost privilegiată de a cânta pe câteva instrumente minunate. Am avut viori foarte bune încă de la începuturile carierei mele. În timp, preferinţele se schimbă în funcţie de interiorul tău, de personalitatea ta, de ceea ce ţi se întâmplă ca persoană şi în ce stadiu de dezvoltare artistică te afli. La un moment dat cauţi un anumit tip de sunet sau un anume caracter şi atunci simţi nevoia să schimbi instrumentul pentru a găsi ceva potrivit. Acum, cânt pe un Stradivarius care este ceva uimitor! Sunt extrem de fericită cu această vioară, mai precis îi explorez abilităţile şi culorile ei. Se ştie că un Stradivarius este o vioară cu personalitate şi voinţă proprie, care uneori te ascultă alteori o asculţi tu pe ea. Este foarte interesantă această prietenie.

Adesea sunteti descrisă ca una dintre cele mai importante şi fascinante personalităţi ale timpului nostru? Ce părere aveţi despre aceste opinii?

Nu mă pot plânge. Este foarte frumos să auzi asemenea complimente. Eu încerc să fiu şi să arăt ceea ce sunt şi să redau ceea ce consider eu că trebuie. Atunci când abordez o lucrare mă gândesc la ceea ce a dorit compozitorul să exprime şi atunci evidenţiez acest lucru, prin intermediul personalităţii mele, direct, onest, personal dar şi echilibrat. Adică, prin "vocea" mea. Cu alte cuvinte, trebuie să fii artist, să ai o personalitate puternică, să fii convingător. Se poate spune că Aceasta este formula mea secretă.

Aveţi aproape 20 de ani de carieră. Ce reprezintă acum muzica pentru dumneavoastră?

Muzica este foarte importantă pentru mine pentru că este viaţa mea. Pentru mine a a fi muzician înseamnă viaţa. Este ceva în mine care îmi spune că asta trebuie să fac - muzică. Este pasiune şi de fapt este totul. Este modul meu de exprimare. Este modul prin care pot realiza conexiuni cu toţi. Aşadar, muzica este chiar viaţa mea.

În contextul în care călătoriţi în întreaga lume şi aveţi posibilitatea de a lua "pulsul" publicului de pretutindeni, care credeţi că este viitorul muzicii clasice?

Cred că este unul strălucitor. Muzica clasică vorbeşte prin ea însăşi, puternic şi cu convingere. Aşa încât întotdeauna Ea va exista. Întotdeauna va fi acolo. Ca dovadă că a supravieţuit atâta timp şi va continua să fie. Dar, noi muzicienii avem o mare responsabilitate, aceea de a duce muzica clasică mai departe, mai precis de a-i educa pe copii, pe tineri în general, de a le insufla dragostea pentru muzica clasică, pentru a ne crea un public numeros dar cunoscător şi entuziast.

Copiii sunt extrem de receptivi şi interesaţi de muzică clasică, am experimentat acest fenomen când am cântat în şcoli. Este un lucru minunat şi ar trebui să ne concentrăm pe el, de a duce muzica clasică spre tineri pentru a o experimenta şi pentru a alege mai târziu. Aşa că, da, muzica clasică este pentru toată lumea!

Sperăm să aveţi succes şi în România.

Vă mulţumesc mult. Abia aştept să vin!