François Xavier Roth va conduce concertul susţinut de ansamblul "Les Siècles" şi "Corul Regal" aflat sub Înaltul Patronaj al Alteţei Sale Regale, Principele Radu al României. Concertul va avea loc la Ateneul Român, marţi 19 septembrie, de la ora 17,00. În program: George Enescu: Poema Română op.1, Claude Debussy: "Première Suite", Camille Saint-Saëns: Concertul pentru vioară şi orchestră nr. 3 în si minor op. 61 (Solistă Simone Lamsma) şi Maurice Ravel: "La Valse"

Domnule François Xavier Roth, aţi ales compozitori francezi pentru programul concertului dumneavoastră din 19 septembrie. Totuşi la început, veţi interpreta o lucrare de George Enescu, Poema Română. De ce? Pentru că îl consideraţi pe Enescu un compozitor de formaţie franceză sau pentru că veniţi în România, în ţara lui Enescu?

Amândouă. Vreau să omagiez faptul că Enescu a studiat în Franţa, chiar am încercat să găsesc corespondenţe între muzica lui Enescu şi muzica franceză dar este important şi faptul că voi veni pentru prima dată în România împreună cu Orchestra "Les Siècles". Pentru noi este o mare onoare să cântăm muzica magnifică a lui Enescu la Bucureşti. Deci sunt amândouă motivele.

Muzica lui Enescu, în special cea pentru orchestră este profund ancorată în spiritualitatea românească. Care sunt ideile dumneavoastră personale despre creaţia simfonică a lui Enescu?

Enescu are o orchestraţie de mare forţă, se simte şi influenţa franceză, are culori specifice muzicii franceze dar discursul său melodic este foarte diferit de spiritul francez. Temele pe care le foloseşte celebrează spiritual românesc. Aş spune că muzica lui Enescu este unică, este uriaşă. Din păcate eu personal am dirijat puţine lucrări de Enescu dar voi încerca să-i promovez de acum înainte cât mai mult creaţia.

Aveţi un repertoriu foarte amplu, aţi creat şi Orchestra "Les Siècles". Pentru ce gen de muzică aţi creat acest ansamblu?

Când am creat "Les Siècles" mi-am dorit o orchestră de tip nou, un ansamblu capabil să interpreteze muzică din toate timpurile pe instrumente specifice fiecărei epoci. Totuşi Orchestra "Les Siècles" are o identitate franceză bine conturată, cântăm în special muzică franceză de la Lully şi Rameau până la Debusy şi Ravel. Aşadar o orchestră cu o puternică identitate franceză capabilă să folosească diverse tipuri de instrumente adaptate epocilor.

În prima parte a concertul dumneavoastră veţi interpreta două lucrări de tinereţe ale lui Enescu şi Debussy, defapt lucrări compuse de doi studenţi la Conservatorul din Paris, Poema Română de Enescu şi Prima Suită de Debussy. Există puncte comune, asemănări, între aceste două lucrări?

Există asemănări în maniera de orchestraţie care aparţine tradiţiei franceze dar sunt totuşi lucrări complet diferite pentru că Debussy, atunci când a compus Prima Suită, pe care am descoperit-o eu însumi acum câţiva ani şi am prezentat-o în primă audiţie în 2012 cu Orchestra "Les Siècles", deci Debussy era influnţat de muzica lui Massenet, chiar Lalo sau Gounod. Este cu adevarat o piesă scrisă în prima sa perioadă de creaţie. Pe când în lucrarea lui Enescu, se simte clar filonul muzicii româneşti. Există similitudini dar mesajul este diferit.

Da. Într-adevăr Prima Suită de Debussy nu este cunoscută publicului românesc.

Este total necunoscută pentru că eu am facut-o în primă audiţie cu ansamblul "Les Siècles" şi am înregistrat-o. Apoi am interpretat-o de mai multe ori cu Orchestra din Berna. Anul viitor o voi interpreta cu Orchestra Simfonică din Londra, ţin foarte mult la această lucrare de Debussy.

Care este structura acestei Prime Suite de Claude Dubussy? Câte părţi are? Este o suită de dansuri?

Da şi nu.. Are patru părţi, un Preludiu, partea a doua este un Dans exotic, urmează apoi o mişcare în care recunoaştem influenţe din muzica lui Wagner, din Parsifal, apoi o parte finală, un fel de Cortegiu. Sunt mai degrabă patru tablouri simfonice.

Veţi prezenta apoi Concertul nr.3 pentru vioară şi orchestră de Camille Saint-Saëns, de această dată o lucrare foarte cunoscută, cu un univers aprope magic în care melodia primează. Ce dificultăţi există totuşi pentru un dirijor care trebuie să coordoneze o orchestră pe care Saint-Saënsînsuşi a denumit-o "orchestră romantică"?

Eu personal nu am chiar aşa de multe dificultăţi pentru că am cântat de foarte multe ori acest concert în special cu ansamblul "Les Siècles" alături de care am prezentat şi alte lucrări de Saint-Saëns, chiar am descoperit recent o operă a sa, "Clopoţelul de argint" pe care am şi prezentat-o la Opera Comică din Paris. Îmi face mare plăcere întotdeauna să cânt lucrări de Saint-Saëns, muzica sa nu este chiar atât de dificilă dar trebuie să respectăm această muzică romantică şi în acelaşi timp foarte clasică. Se spune adesea că Saint-Saëns a fost clasicul romanticilor. Acest lucru se simte şi în jocul orchestrei, este întotdeauna o mare plăcere pentru noi să îi interpretăm lucrările.

Cunoaşteţi solista? Aţi mai lucrat cu ea?

Nu, o voi întâlni pentru prima dată.

La final veţi oferi publicului românesc Valsul de Ravel, acest celebru moment coregrafic, cu totul special, o muzică epatantă în care recunoaştem preocupările unui artist de la începutul secolului XX. De ce ne farmecă Valsul lui Ravel, după părerea dumneavoastră? Şi ce încearcă să transmită publicului această muzică?

După părerea mea este o muzică puţin sumbră, este o răstălmăcire uşor sinistră a valsului. Mi-l imaginez pe Ravel care privea Europa de atunci şi care încerca să se ascundă în acest vals, să scape de tot, chiar să se autodistrugă. În muzica sa, Ravel a surprins întreaga epocă de atunci chiar şi decadeţa umanităţii şi a societăţii. În Valsul său, îmbină frumosul, pentru că sunt momente superbe, extraordinare, cu dimensiunea sumbră care anunţă defapt finalul unei epoci.