Festivalul International 'George Enescu'. Interviu cu dirijorul Juri Gilbo
"În orchestră ne simțim ca în familie"
Ați mai fost la București?
Nu, niciodată nu am fost la București, vom concerta pentru prima oară în România.
Cum ați primit invitația de a participa în cadrul Festivalului George Enescu?
Suntem foarte bucuroși că avem posibilitatea să concertăm în cadrul Festivalului dumneavoastră; știu de acest festival încă din copilărie, pentru că în Rusia el a fost larg mediatizat. De aceea, suntem fericiți, că s-a ivit acestă ocazie de a participa în cadrul festivalului, cu acest strălucit solist, Mischa Maisky. Vom prezenta publicului un program variat: lucrări de Ceaikovski, Bruch, Mendelssohn și, desigur, George Enescu…
Veți interpreta cele două Intermezzi orchestrale de Enescu: cum percepeți această muzică și de cât timp cunoașteți creația lui Enescu în general?
Cunosc creația lui Enescu din copilărie, când am auzit Simfonia sa concertantă pentru violoncel și orchestră, Rapsodiile române, sonatele de vioară; …cândva, demult, am auzit și simfonia sa a III-a cu cor și pian… De aceea, pot spune că muzica lui Enescu îmi este cunoscută. Cât despre cele două Intermezzi - le vom cânta, trebuie să recunosc, pentru prima oară. Cu siguranță, va fi captivant să prezentăm publicului român propria noastră viziune asupra acestor lucrări.
De cât timp colaborați cu Mischa Maisky?
Cu Misha Mayski colaborăm de mai bine de 10 ani: am susținut numeroase concerte împreună, nu doar în Europa, ci și, de pildă, în Turcia… În medie, avem câteva concerte pe an.
Ce apreciați cel mai mult în interpretările sale?
În prezent, Misha Mayski este, din punctul meu de vedere, unul dintre cei mari interpreți din lume. Mai întâi de toate, prin frumusețea incredibilă a sunetului, apoi - prin versiunile sale extrem de interesante, ieșite din comun, pe care le conferă lucrărilor abordate.
În partea a doua a concertului veți interpreta Simfonia a IV-a de Felix Mendelssohn. Publicul o adoră. Ce vă atrage în această lucrare?
Cred, că nu doar publicul iubește această simfonie, ci și muzicienii. Este una dintre cele ma îndrăgite lucrări ale noastre. Îmi place foarte mult energia care se face simțită în creației lui Mendelssohn, și nu doar în Simfonia a IV-a, ci și în "Reforma", sau în Simfonia scoțiană. Este o lucrare simplă, la prima vedere. De fapt, însă, este foarte dificilă ca percepție și interpretare.
V-ați început formarea muzicală ca violonist, ați continuat-o ca violist. Ce v-a determinat să deveniți dirijor?
Din nefericire, repertoriul violei este unul foarte restrâns: există doar câteva concerte solistice și posibilitatea de a evolua în ansambluri camerale. Eu însă mi-am dorit mai mult: am vrut să abordez, ca interpret, lucrări complexe. Pentru un violist, însă, posibilitățile sunt foarte limitate în acest sens.
Ce considerați a fi esențialul în activitatea de dirijor?
Cel mai important este, pentru mine, să dăruiesc oamenilor bucurie, iar acest lucru îmi aduce, și mie, satisfacție.
Cum s-a format Orchestra Filarmonică de Cameră St.Petersburg?
Orchestra a apărut acum 27 de ani, alcătuită din absolvenți ai Conservatorului din St.Petersburg (eu am venit în fruntea ei mai târziu, în 1997). Dintru început, ansamblul a colaborat cu muzicieni de renume, precum Mstilsav Rostropovici, Mikis Theodorakis, Igor Oistrach…
După atâția ani de colaborare, ce ați putea spune despre stilul orchestrei, despre sunetul ei?
Am reușit să păstrăm faimoasa sonoritate a școlii instrumentelor de coarde din St.Petersburg. Pentru mine acest lucru este cel mai important, pentru că ansamblul nostru poate fi recunoscut imediat, după felul în care sună instrumente de coarde.
În ce constă cheia succesului Orchestrei Filarmonice de Cameră St.Petersburg, conduse de Juri Gilbo?
Cred, că activitatea noastră se sprijină pe trei piloni importanți: orchestra reunește muzicieni remarcabili, de cea mai înaltă clasă; împărtășim, cu toții, aceleași concepții și tuturor ne place ceea ce facem… iar publicul simte, desigur, acest lucru.
Este Orchestra Filarmonică de Cameră St.Petersburg - orchestra dumneavoastră ideală?
Greu de spus… Eu lucrez cu orchestre diferite în toată lumea; dar, mă întorc de fiecare dată, cu cea mai mare plăcere, la orchestra mea, cu care mă simt "acasa". Nu suntem doar colegi, ci cultivăm calde relații de prienie: după concerte mergem să luăm masa împreună; nu comunicăm doar în timpul repetițiilor, ci și în timpul liber. În orchestră ne simțim ca în familie.