Interviu cu dirijorul Ludovic Bacs la 75 de ani
Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. Înainte sa incepem interviul, ma uit în ochii Maestrului Ludovic Bacs . Sunt limpezi si la fel de vioi precum îi stiam. Dinamismul, întelepciunea, umorul, tenacitatea - toate scapara îi privirea sa. La 75 de ani, cu o cariera împlinita, având recunoasterea criticii de specialitate, a publicului si mai ales a muzicienilor cu care a colaborat, Maestrul Bacs este o autoritate a muzicii românesti. Inevitabil, ajungem la bilantul unei asemenea vârtste. E mult, e putin?
- E si mult, e si putin! Depinde cum se simte omul la 75 de ani. Daca mai este în plenitudinea fortelor sale artistice, atunci parca nici nu este atât de mult pentru ca o experienta cu cât se aseaza mai bine în timp este cu atât mai valoroasa, zic eu. Ma simt în puterile mele si îi multumesc lui Dumnezeu ca la vârsta asta mai am ocazia sa dirijez o lucrare cum este Marea Misa în si minor de Bach - Bach, care o viata întreaga mi-a fost calauza.


Viata dvs a fost si este legata de Radio. Care este prima amintire pe care o aveti legata de institutia noastra?

Prima întâlnire a fost în 1957. Repartizat fiind la Radio si nefiind loc de dirijor, am intrat fain-frumos în orchestra. Si am cântat 2-3 ani la viola.


Ati supravituit tuturor glumelor puse pe seama violistilor?

Da, da! Dar daca va gânditi ca si Hindemith era violist..... Nu-mi pare rau ca am cântat în orchestra. Nu am acceptat sa stau undeva într-un birou si am cerut sa cânt în orchestra. Nu regret, pentru ca am lucrat cu dirijori foarte buni.


Ce a însemnat pentru dirijorul Ludovic Bacs acea perioada de lucru ?

O, un studiu pe care nu l-as fi facut nicaieri, niciodata si cu nimeni. A însemnat enorm de mult pentru ca stateam în orchestra nu ca un simplu instrumentist, ci ca unul care dorea sa ajunga la pupitru ; si am învatat sau mai bine zis am "furat" de la un Silvestri, un Zecchi...


Ce ati învatat de la Silvestri?

În primul rând, felul de a face muzica. Era foarte atent la maruntisuri pe care le lucra, le cizela, iar piesa suna cu totul altfel decât la început. El avea rabdarea asta . Slava Domnului, pe timpul acela si orchestra avea rabdare. Stiti, astazi unii oameni ar fi dispusi sa spuna ca esti chitibusar, daca lucrezi asa. Uite ca am ajuns la concluzia ca muzica - în fond - undeva, undeva, se compune din chitibusuri.

Sunteti adeptul lucrului în detaliu?

Da, da. Absolut. Bineînteles, al detaliului pus în slujba întregului.


Care este maniera dvs de lucru ?

În primul rând, studiez partitura acasa, ascult înregistrari cât pot de mult. Daca pot, de un milion de ori, diferite înregistrari din care învat în primul rând faptul ca aceeasi partitura care pare ca este respectata la perfectiune poate sa sune în mii de feluri. Si asta îti da curaj - poate ai si tu dreptul sa spui ce vrei în lucrarea respectiva. Asadar, studiez partitura. În primul rând, forma mare a partiturii ; dupa aceea partile mai mici, detaliile. Apoi vin la orchestra si în orchestra de multe ori dau de acest necaz ca oamenii nu prea sunt dispusi sa cizeleze maruntisurile ( cum le spuneam). Dar, cu timpul, parca se dau pe brazda!


Maestre Ludovic Bacs, sunteti recunoscut pentru impresionantul repertoriu pe care l-ati dirijat, în care zona baroca dar si cea moderna ocupa locuri deosebit de importante.

Toata lumea spune ca sunt un specialist în muzica veche, în muzica baroca. Nu sunt nici un specialist. Sunt un simplu muzician care, mânat de curiozitate profesioanla, am încercat multe si marunte, pornind de la Bach. În muzica, totul începe cu Bach. Fiecare muzician de seama ar trebui sa înceapa cu Bach si uite ca eu, la 75 de ani parca termin cu Bach ... Însa eram curios ce se întâmpla înainte de Bach si asa m-am apropiat de asa-numita muzica veche renascentista din Italia, Franta, Anglia. Am fost curios sa vad daca acelasi lucru se întâmpla si pe teritoriul tarii noastre. Slava Domului, am gasit ! Am prospectat niste biblioteci ( Brukenthal din Sibiu, Biblioteca Episcopala din Alba Iulia, Mânastirea din Sumuleu-Ciuc, Biblioteca Nationala din Cluj- Napoca). Am încercat sa prelucrez acele piese, sa le transcriu, sa le armonizez, sa le orchestrez si am ajuns la concluzia ca poate e bine sa aducem în fata publicului acest repertoriu.

Care a fost apreciat considerabil!

A fost apreciat atât în tara cât si în strainatate. A aparut si un compact disc cu aceste muzici si zic ca n-am facut rau. Însa bineînteles ca traiesc - totusi!- în timpurile acestea si ma intereseaza ce fac colegii mei compozitori. Poate ca dintre compozitorii contemporani ( desi el nu mai este) foarte mult m-am apropiat de Anatol Vieru. Nu gresesc când spun ca majoritatea lucrarilor lui le-am prezentat în prima auditie absoluta. M-au interesat si altii - Olah, Niculescu, Taranu, Stroe, pâna la Dan Dediu si mai tinerii Cristian Cretu sau Christian Muck. Am facut foarte, foarte multa muzica româneasca în prima auditie absoluta. Fara sa ma laud, eu am în Fonoteca Radioului nici mai mult nici mai puti de 22 de opere românesti integrale.


Acestea în afara repertoriului simfonic si cameral deosebit de bogat !

Bineînteles! As vrea sa amintesc ca eu am dirijat muzica noua si muzica veche, însa în afara de acestea am mai dirijat si Wagner ("Tristan si Isolda", "Walkiria" ). E adevarat, nu opere integrale ci fragmente masive ( cîte 2-3 ore din fiecare). Am dirijat foarte mult Mahler, deci si muzica romantica ... Am facut de toate !


Sunteti si compozitor . Când s-a nascut aceasta necesitate de a crea?

Eu nu îndraznesc sa spun ca sunt compozitor, pentru ca nu sunt. Si asta deoarece ar trebui sa ma ocup infinit mai mult cu scrisul decât m-am ocupat pâna acum.Am scris putin, chiar foarte putin si nu ma consider un compozitor. În general, eu ma consider un muzician care face de toate. Am cântat si la câteva instrumente - vioara, viola, viola da gamba. În copilarie am cântat si la instrumente de suflat, precum blockflöte. Tot ce vreti! Deci sunt un muzician care a facut o meserie din asta!


Si totusi, la un mument dat ati simtit nevoia sa asterneti pe hârtie câteva gânduri muzicale!

Tolstoi acere o vorba :"Daca poti sa nu scrii, sa nu scrii!". Însa câteodata se întâmpla sa nu poti sa nu scrii. Asterni pe hârtie lucruri care te preocupa.


Aveti regrete? Exista ceva care nu s-a putut realiza?

Tot timpul am dorit ceva si nu s-a putut. Stiti ce doream ? Ceea ce n-am facut niciodata! As fi dorit macar o data sa mi se dea libertatea sa fac o lucrare atâta timp cât cred eu ca acea lucrare este bine facuta. Niciodata n-am facut-o! În 47 de ani, întotdeauna am avut numarul de repetitii îngradit ( ai 5 repetitii, ai 4 repetitii, ai o saptamâna...). Poate spuneam ca mie îmi trebuie o luna pentru lucrarea asta . Însa nu s-a întâmplat niciodata. De aceea, undeva îti ramâne o insatisfactie ca mai puteam sa fac si asta, si asta, si asta... Însa când? Când?


Fiecare dirijor are propriul stil de comunicare cu orchestra. Care este stilul dvs?

Cu unele formatii poti comunica foarte placut. Interesant este ca nu ai nevoie de multe cuvinte - un gest, o privire...


Sunteti adeptul explicatiilor cât se poate de amanuntite ?

As fi, as fi!. Dar nu am nici timp si nici orchestrele (mai ales astazi) nu sunt dispuse sa asculte prea mult.


Ce asteptati dvs de la un ansamblu?

Daruirea! Sa nu cânte precum acel orchestrant (dintr-o gluma) care se întâlneste cu un prieten, iar acesta îl întreaba ce anume a fost ultima piesa pe care a cântat-o si care lui îi placuse grozav. La care orchestrantul îi raspunde : "Nu stiu, ceva cu doi diezi"! Sa nu fie de soiul acesta muzicianul; sa fie un participant la ceea ce face. Si mai vreau sa cred ca si lui o sa-i placa ceea ce face, daca se daruieste.


De ce ati ales sa fiti dirijor ? Ce anume v-a mânat?

Muzica . Orchestra, care îti da mult mai multe posibilitati decât oricare instrument. Chiar mai mult decât orga - am cântat foarte putin si la orga! Orchestra îti da niste posibilitati fantastice. Asta m-a determinat sa fac dirijatul.


Va reprosati ceva anume?

Acum, îmi pare rau ca m-am lasat de instrument. Eu am cântat în cvartet si cu Wilhelm Berger.


Sunteti la Radio de 47 de ani. O perioada impresionanta în care ati trait o viata artistica deplina. Ce înseamna Radio-ul pentru dvs?

În cariera mea dirijorala de la Radio, as putea sa spun ca n-a fost nimic spectaculos. Eu am înregistrat foarte mult. Am stat între patru pereti cu lumina rosie aprinsa deasupra capului si am înregistrat foarte mult. Ce era bine în înregistrari - faptul ca puteai sa reiei pâna în momentul în care considerai ca este bine. Undeva, am avut aceasta satisfactie profesionala. Din pacate, înregistrarea nu-ti ofera întotdeauna posibilitatea sa cuprinzi constructia în întregul ei. Asta poate ca s-a repercutat asupra tehnicii mele dirijorale, poate si asupra legaturii cu sala, cu publicul.


Tot acest efort urias a meritat ?

Da!


Nu aveti nici un regret?

Absolut nici unul !


Daca vi s-ar oferi sansa de a va întoarce în timp cu 47 de ani în urma, ce ati face?
Daca as avea a "n" sansa, tot asta asa face.


Ati modifica ceva din tot ceea ce s-a întâmplat?

Poate o dorinta de perfectionare mai mare.


Interviu realizat de Sorina Goia