Din nefericire concertul de închidere a turneului Stradivarius (17 mai 2009) este umbrit de fulgeratoarea plecare dintre noi a tatalui violonistului Alexandru Tomescu, pianistul si profesorul Adrian Tomescu. Îl cunoasteti de multa vreme pe Alexandru. Va asteptati la aceasta decizie a sa, de a înfrunta prin muzica o lovitura a destinului?

Da si nu. Alexandru este un individ foarte tare din toate punctele de vedere. A trecut de nenumarate ori prin momente dificile, însa pierderea unui parinte - si, din pacate, va spun din proprie experienta - este un lucru care cu greu poate fi depasit. Eram împreuna cu Alexandru când a aflat disparitia tatalui sau. Eram în drum spre Constanta, veneam dinspre Iasi unde avusesem un recital marti (12 mai 2009). Am decis imediat sa mergem spre Bucuresti, anulând concertul de la Constanta. Alexandru era si este în continuare în stare de soc, dar sunt convins însa ca muzica îi va face aceasta perioada mai usoara.


Ati decis asadar sa nu anulati concertul de închidere al turneului Stradivarius.

A fost decizia lui. L-am rugat sa se gândeasca bine daca poate sa tina acest concert. Încercam sa fim alaturi de el, atât prietenii lui, familia; Razvan Suma, colegul nostru din Romanian Piano Trio va fi si el alaturi.


Cum au decurs concertele acestui an din seria Stradivarius?

De la bine în sus! Bine - foarte bine - exceptional! Publicul a fost numeros. Din pacate unele probleme organizatorice care ne privesc pe mine si pe Alexandru, adica Asociatia Culturala Accendo , au facut ca începutul turneului sa nu fie poate la fel de bine mediatizat ca anul trecut. Însa, încetul cu încetul, am ajuns la sali arhipline în locuri precum Baia Mare, unde într-un turneu din toamna MusicOn - LG vom cânta doua concerte, deoarece sala de 300 de locuri este neîncapatoare. Acest turneu a avut alaturi si o parte sociala - strângerea de fonduri pentru Asociatia Nevazatorilor din România. Important este ca, si acum încerc sa-l citez pe Alexandru, "este mai putin important câti bani se vor strânge pentru aceasta campanie. Mai important este ca noi, cei care vedem, deschidem ochii si observam problemele pe care toti acesti optzeci de mii de oameni le au". Mi-am dat seama ca am învatat sa-mi pese de oamenii din jurul meu într-un fel neconditionat.


Asadar a avut ecou aceasta campanie a dumneavoastra.

Am primit nenumarate apeluri telefonice de donatii. Iata, poate cei care citesc în acest moment mai pot ajuta la construirea acestui sediu trimitând un SMS în retelele de telefonie mobila Vodafone, Orange si Cosmote la numarul 879. Cred ca am facut un alt pas catre normalitate. Din câte stiu campania de de strangere de fonduri realizata în turneul Stradivarius 2009 este prima actiune culturala care se îndreapta catre social în România.


Revenind la seria concertelor din acest turneu, ati avut parte de reactii inedite din partea publicului?

Vioara Stradivarius Elder-Voicu este un brand care atrage oameni noi în salile de concert. Am observat acest lucru deoarece în fiecare oras s-a aplaudat între parti la Sonata de Grieg. Este un lucru care pe noi ne bucura, nu ne deranjeaza, deoarece înseamna ca multi dintre cei care sunt în sala au facut acel prim pas catre muzica clasica si, daca acesta este facut, probabil ca va urma si al doilea, al treilea sau al cincilea. Asta ne-am propus noi acum trei ani când am început seria de turnee nationale.


Important este ca publicul sa vina la concert si apoi va deveni si educat în a asculta muzica.

Categoric.


V-ati bucurat întotdeauna de sali cu o acustica de natura sa va puna în valoare interpretarea?

Ce este foarte interesant e faptul ca vioara la care Alexandru cânta în acest moment se "obisnuieste" cu fiecare sala. Este un lucru pe care l-am observat atât noi, cât si unii dintre spectatorii nostri. Îsi modifica sunetul sau se muleaza în functie de necesitatile acustice. Un lucru pe care foarte putini si-l pot explica. Aceasta este de fapt si valoarea inestimabila a acestor instrumente.


Daca ar fi sa faceti o comparatie între cele doua editii - 2008 si 2009, ale Turneului Stradivarius, cum ar suna?

O continuare fireasca. Am decis împreuna cu Alexandru ca în urmatorii ani sa mergem în si mai multe locuri - nu neaparat sa marim numarul de concerte, cât sa atacam spatii noi în care vioara Stradivarius nu a ajuns înca.


Stim ca în editia de anul trecut ati "jonglat" putin cu programul, creând doua repertorii tocmai pentru a fi feriti de monotonie. Anul acesta nu s-a întâmplat asa. De ce?

Nu cred ca exista un motiv anume. Pur si simplu am decis sa facem un singur program în acest an. Anul trecut, în 2008, am împartit cele doua programe: în primele concerte l-am facut pe primul, urmând alte sapte concerte cu al doilea. Nu as putea spune ca a fost dificil, însa nu ne-am concentrat pe "finisarea" unei muzici.


Cred ca nu ati avut timp sa va plictisiti de acest nou repertoriu....

Nu. Categoric nu. Este alcatuit dintr-o muzica foarte frumoasa. Sonata de Grieg, de exemplu, îmi este foarte draga. Am cântat-o cu multi violonisti în urma cu mai multi ani în Statele Unite. Pentru Alexandru a fost o premiera, a învatat aceasta sonata special pentru turneul Stradivarius 2009.


Un motiv în plus pentru care nu ar exista motive sa va plictisiti de program ar fi acela ca întregul repertoriul este alcatuit din lucrari romantice. Pot fi interpretate si în functie de starea de moment. Nu sunt la fel de exacte cum s-ar cere la compozitorii clasici sau preclasici. Vi s-a întamplat ca de la un concert la altul sa descoperiti noi idei muzicale în aceste lucrari pe care le-ati interpretat atât de des?

Da. La fiecare concert, indiferent care ar fi acela, apar situatii sau idei noi. Ar fi trist daca ar exista doua experiente muzicale identice! N-am fi de fapt artisti, ci doar niste simpli executanti. Fiecare concert a însemnat altceva.


Care este rolul pianului în toate aceste lucrari?

În prima parte a programului rolul este deosebit de important. Se stie ca Brahms a fost un pianist desavârsit, insistând foarte mult pe partea pianistica în toate opusurile de muzica de camera în care acest instrument este prezent. Sonata de Grieg este un duet atât din punct de vedere al melodiei cât si al expresiei. Cele doua instrumente se completeaza reciproc într-un mod deosebit pentru muzica lui Grieg. În partea a doua a recitalului sunt piese de virtuozitate în care Alexandru reuseste sa-si puna valoare atât tehnica lui superba, cât si calitatile de necontestat ale viorii Stradivarius.


Cum priviti colaborarea cu violonistul Alexandru Tomescu dupa atâta vreme?

Probabil ca va continua la nesfârsit, fiindca prin înregistrarile pe care le avem, chiar dupa ce vom înceta sa mai existam pe acest pamânt, cred ca unii oameni ne vor mai asculta! Avem o sumedenie de proiecte, atât noi doi cât si alaturi de Razvan Suma, colegul nostru din Romanian Piano Trio. Urmeaza a patra editie a Turneului MusicOn - LG în toamna acestui an, tot atunci va fi si concertul din cadrul Festivalului International "George Enescu", unde vom cânta Triplul concert de Beethoven alaturi de Orchestra Filarmonicii "George Enescu" dirijate de Maxim Vengerov. Prin toate aceste proiecte sper sa ducem muzica în cât mai multe locuri din România. Promisiunea pe care am facut-o în urma cu trei ani, în care spuneam ca "suntem români, traim în Romania si vrem sa cântam cât mai mult aici", va fi respectata.


Ati schitat deja niste idei pentru urmatorul an al turneului Stradivarius?

Da. Probabil perioada va fi similara, aprilie-mai, avem de gând, asa cum spuneam, sa mergem în orase noi în care vioara Stradivarius ori nu a ajuns de mult, ori nu a fost niciodata. Înca nu stim ce vom cânta, însa fiecare lucru la timpul lui.


Interviu realizat de Sorana Tupan