Yuriy Tsiple este un tânar bariton român, nascut în Ucraina (Bucovina de Nord), care la numai 25 de ani are deja o carte de vizita bogata. Dupa terminarea studiilor de specialitate la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti (clasa Prof. Univ. Ionel Voineag), Yuriy Tsiple s-a îndreptat spre Studio-ul de Opera de la Frankfurt unde se perfectioneaza în prezent. Acesta este si contextul care i-a prilejuit debutul pe consacrata scena de opera din Germania.


Finalul lunii iunie a marcat pentru Dvs. debutul la Opera din Frankfurt, într-o partitura mozartiana - La finta giardiniera. Ce ne puteti spune despre aceasta experienta, despre montare si despre distributia spectacolului?

La finta giardiniera este o opera mai putin cunoscuta. Nu stiu daca publicul din România a avut prilejul s-o asculte; dar aici în Germania s-a cântat destul de des, iar în urma cu trei ani a fost o montare noua la Salzburg, în care rolul lui Ramiro a fost interpretat de mezzosoprana noastra de talie mondiala, Ruxandra Donose.
Pentru mine a fost într-adevar o experienta extraordinara sa mi se acorde sansa de a face acest rol, Nardo - Roberto (pentru ca acest personaj are doua nume în opera). Am avut ocazia sa lucrez cu o foarte talentata regizoare de teatru muzical, tânara înca, dar care la numai 35 de ani cunoaste meserie la nivel foarte înalt si sunt sigur ca va ajunge un nume important în teatrul liric: Katharina Thoma.
Vreau sa va spun ca aproape la fiecare spectacol exista români în sala. Si acestia mi-au confirmat ca este o productie foarte buna, este o montare în care nimic nu este static, nimic nu te plictiseste...Pentru ca, într-adevar, când vii sa vezi o opera mai putin cunoscuta, este riscul sa te plictisesti sau sa adormi în sala. Dar aceasta opera, prin regia extrem de vie si prin muzica sa extraordinara a reusit sa captiveze publicul, sa-i stârneasca curiozitatea. La finta giardiniera are nu mai putin de 23 de arii, dar nu se cânta toate pentru ca opera ar fi durat aproape 4 ore. Din partitura fiecarui personaj s-a decupat câte o arie si asa s-a ajuns la o durata de 3 ore, cu o pauza de 20 de minute între acte. Cu toate acestea, sala este deja vânduta pentru toate cele 6 spectacole programate si multa lume ar fi dorit sa mai cumpere bilete, dar nu mai sunt.
În ce priveste distributia, suntem 7 solisti, dar niciunul din Germania. Sunt doi artisti din Finlanda, doi din America, o reprezentanta din Suedia, una din Austria si eu - din România. Vreau sa subliniez aici ca eu, chiar daca sunt nascut în Ucraina, sunt român si am hotarât sa reprezint România peste tot în lume, acolo unde voi avea ocazia sa cânt, pentru ca asa mi se pare normal.


Într-adevar, stim ca sunteti originar din Ucraina si de asemenea ca ati studiat la Bucuresti, la Universitatea Nationala de Muzica. Actualmente sunteti unul dintre cei sase tineri selectati în Studio-ul de Opera de la Frankfurt. Cum ati parcurs acest traseu; ce ne puteti spune despre cum decurg repetitiile la Frankfurt si ce aport are un astfel de "laborator" de opera, în formarea si promovarea unui tânar artist?

În primul rând doresc sa subliniez ca îi datorez doamnei Maria Slatinaru Nistor faptul ca am ajuns aici, la Frankfurt. Dânsa m-a recomandat cunoscutei impresare Luisa Petrov care, la rândul ei, m-a prezentat directorului Operei din Frankfurt. Sigur ca am sustinut o auditie si chiar era nevoie de un bariton pentru Studio-ul de Opera, nou înfiintat aici. Fac parte din prima generatie de solisti cooptati în acest studio.
Am ajuns în Germania anul trecut în noiembrie si, dupa numai doua zile, am sustinut primul recital, în care am cântat aria lui Evgheni Oneghin, din opera lui Ceaikovsky. Iar la patru zile distanta de acest concert, mi-am facut debutul pe scena operei în Fidelio de Beethoven, unde am cântat un rol foarte mic (al doilea prizonier), dar mi-a prins foarte bine experienta cu dirijorul si cu orchestra. Aveam emotii mari, pentru ca, la nici o saptamâna de stat in Frankfurt, am intrat pe scena. A fost însa foarte bine. Nemtii nu se multumesc cu putin, ei asteapta de la tinerii cântareti mult profesionalism. Perfectiunea poate ca nu se poate atinge, dar ceea ce ti se cere este un înalt profesionalism.
În Frankfurt am întâlnit multi cântareti tineri si pianisti exceptional pregatiti. Pe doi dintre ei chiar tin sa-i numesc: este vorba de pianistul italian, celebru deja, Felicio Velanzoni, care are interventii chiar în Giardiniera (el acompaniaza la clavecin) si de pianistul rus Iuri Mazurok, baiatul regretatului bariton rus, Iuri Mazurok. În studio se lucreaza foarte intens, atât cu pianisti acompaniatori cât si cu cântareti. Aproape lunar este un Masterclass cu câte un artist celebru. Deja am lucrat cu sopranele Anne Schwanewilms, Edith Wiens, cu tenorul Kurt Streit. În afara de aceste Masterclass-uri de arta si tehnica vocala (de fapt mai mult se lucreaza tehnica vocala decât interpretare), de doua ori pe saptamâna studiem limba germana.
Apoi avem sansa de a sustine concerte in Foyerul operei. Cântam în recitaluri de lied, de arii si duete. Tot timpul se umple sala, chiar daca suntem tineri si înca necunoscuti. Publicul vine sa descopere si altfel de muzica si e curios sa cunoasca noi talente.
O alta oportunitate este aceea de a cânta în spectacolele operei, chiar si roluri mici. Am fost distribuit deja în Don Carlo, în Trittico, Fidelio si în Lohengrin si gasesc ca este o experienta extraordinara, pentru ca lucrând intens cinci saptamâni la o opera, de luni pâna sâmbata, sase sau opt ore pe zi cu regizorul, cu orchestra si dirijorul - te afli mereu pe scena, sau în culise si înveti cu aceasta ocazie si rolurile principale. În plus te întâlnesti cu mari interpreti, cu mari dirijori de la care ai sansa sa înveti direct.


Pe ce credeti ca se pune accentul in teatrele de opera occidentale? Calitatea vocii? Virtuozitatea tehnica? Disponibilitatea scenica?

Eu cred ca foarte mult conteaza vocile frumoase. Sunt multi cântareti la ora actuala si observ ca se cauta voci de calitate si oameni inteligenti, întrucât nu e de ajuns sa ai un timbru frumos, nu poti sa faci totul cu vocea. Trebuie sa stii sa construiesti, sa relationezi pe scena. Chiar si în Giardiniera, este multa miscare si totul decurge foarte alert.


Este o montare moderna sau una clasica?

Nu pot spune ca este întru totul o montare moderna. Regia respecta relatiile dintre personaje, dar costumele nu sunt cele din epoca lui Mozart; toate sunt în tonuri ce duc spre verde, subliniind ca actiunea se petrece în gradina.


...O opera scrisa de Mozart la numai 18 ani. Cum este muzica si ce provocari lanseaza aceasta partitura?

Muzica este foarte dinamica si regia a exploatat din plin acest aspect. Sunt multe rasturnari de situatie, este de asemenea si mult erotism, personaje tinere si foarte multe turbulente pe scena, asa cum a remarcat si presa. Imediat dupa premiera au aparut numeroase cronici pentru ca în Germania se face o buna mediatizare a evenimentelor culturale. Spectacolele si cântaretii sunt foarte bine promovati. Si nu numai ei, ci si dirijorii, regizorii, scenografii...


Sunteti laureatul concursurilor Mihail Jora si Ionel Perlea, si ati facut parte din cei 8 semifinalisti ai competitiei New Talent Bratislava. Ce ne puteti spune despre aceste concursuri si ce pondere ocupa ele in cariera unui tânar artist?

Mi-a fost mereu foarte drag sa cânt lied si chiar si acum nu renunt la asta, pregatesc câteva recitaluri în România, Germania si Elvetia. Concursurile Mihail Jora si Ionel Perlea se bazeaza cel mai mult pe lied si poate si de aceasta am participat. În ce priveste New Talent Competition, desi am fost selectat în semifinala, nu am reusit sa ajung din cauza unor probleme birocratice legate de viza. Acesta a si fost finalul concursurilor în ceea ce ma priveste. Am hotarât aceasta discutând cu impresari si cu directori de teatre care mi-au împartasit parerea ca aceste concursuri nu îl ajuta pe un cântaret cu nimic. Aici, în occident, pe nimeni nu intereseaza ce diplome ai, ce concursuri ai câstigat, unde ai terminat facultatea sau daca ai terminat-o. Aici este important sa te prezinti foarte bine pe scena. Iar daca renunti la un spectacol pentru a te duce la un concurs, în acel teatru poti sa pui punct. Pentru ca acel teatru nu te mai invita din cauza ca tu ai renuntat la practica scenica pentru un concurs. Chiar daca multi directori de teatre sau impresari participa în juriile concursurilor internationale, totusi nu acorda o importanta prea mare acestora, considerându-le o etapa de studiu. Asa cum este si Conservatorul - o etapa de studiu. Pur si simplu obtii o diploma acolo. Abia când ai absolvit începi sa te perfectionezi, sa înveti arta cântului si interpretare, sa asculti muzica, pentru ca este foarte important sa asculti muzica culta în general; nu numai opera, nu numai cântaretii tai preferati, ci si alti cântareti - care prin inteligenta lor au reusit sa faca o interpretare deosebita. Apoi o alta etapa importanta este sa înveti limbi straine, pentru ca este fundamental sa poti sa te descurci în limbile în care cânti (italiana, franceza, germana).
Daca ar fi sa transmit un mesaj colegilor mei, le-as spune sa nu uite de unde au plecat, sa nu-si doreasca punctul acesta culminant care se numeste glorie. Cred ca gloria te poate distruge. Daca n-ai o oarecare stabilitate în gândire si în personalitatea ta poti aluneca foarte usor în stupid. Trebuie sa fim totusi oameni normali. Chiar daca suntem cântareti, trebuie sa ne comportam la fel ca ceilalti oameni. Am învatat acest lucru în doar câteva luni, de când sunt aici, in Germania. Un cântaret este la fel ca orice om; sigur, are o voce mai frumoasa, dar trebuie sa se comporte normal.


Ne puteti dezvalui câteva dintre proiectele Dvs.?

Cea mai importanta pentru mine, în acest moment, este perfectionarea în arta cantului si în interpretare, pentru ca, oricum, concerte si recitaluri exista. Mi-as dori sa cant mai mult sa cânt lied, nu doar romante ruse, ci si Ravel, Debussy, Enescu, etc. Poate ca marii cântareti pe care i-am vazut aici în recitaluri de lied m-au influentat.


Pe când o revedere cu publicul din România?

În curând. Pe 19 august, îi astept la Muzeul George Enescu din Bucuresti pe toti cei care vor sa asculte lieduri de Enescu, Ravel si Mussorgsky.


Interviu realizat de Cristina Radu