Sâmbata 19 septembrie 2009, în Piata Constitutiei, celebra soprana Angela Gheorghiu a oferit bucurestenilor un concert exceptional la aniversarea a 550 de ani de istorie a orasului. În fata unui public extrem de numeros, Angela Gheorghiu a avut o evolutie stralucitoare alaturi de partenerii sai de scena: tenorul Vlad Mirita si Orchestra Filarmonicii "George Enescu" dirijata de Tiberiu Soare. Concertul a fost prezentat de actorul Victor Rebengiuc si s-a bucurat de un real succes.

În exclusivitate pentru Radio România Muzical, un interviu oferit dupa repetitia generala din preziua concertului.


Va multumim si suntem onorati ca ati acceptat sa acordati acest interviu pentru Radio România Muzical si pentru publicul românesc care asteapta cu mult entuziasm recitalul de mâine seara (19 septembrie 2009). Ce repertoriu ati pregatit si ce ne puteti spune despre partenerii dvs.de mâine seara?

Nu ati ajuns de la începutul repetitiei, altfel aveati sa-l gasiti aici pe Victor Rebengiuc, care va prezenta concertul nostru de mâine seara. Partenerul meu de scena va fi Vlad Mirita cu care am cântat în Italia acum o luna. Acum câteva zile m-am întors de la Moscova unde am avut doua concerte cu un alt tenor român formidabil, Marius Manea. Sunt foarte fericita sa ma întorc în România, am facut o repetitie de fapt un... concert de-a binelea în aceasta seara, am cântat enorm.


Desfasurati o cariera de mare succes, fiind o prezenta admirata de publicul din toate colturile lumii. Ce înseamna sa fii artist liric al secolului XXI?

Eu sunt o rasfatata - cum am zis întotdeauna - si mi-au demonstrat asta teatrele si publicul din salile de concerte sau cel aflat în aer liber, din concertele open air cum zicem noi, unde bineînteles ca este un alt fel de a transmite emotii publicului. Eu cred foarte mult în tehnica, cred foarte mult în microfoane si pentru artistii care reusesc sa faca o cariera, acestea nu mai sunt un mister. Ce pot sa va spun?... De 20 de ani îmi fac si-mi desfac valiza, sunt în toate colturile lumii. De aici ma voi duce la Londra, apoi la Singapore, la Tel Aviv, apoi în America...

Dar ma bucur ca acum sunt din nou acasa si ca am gasit o ocazie atât de onoranta în a sarbatori Bucurestiul: 550 de ani este o cifra splendida si sunt fericita cu atât mai mult ca voi cânta alaturi de Filarmonica din Bucuresti care este o orchestra splendida, cu instrumentisti formidabili. Totodata am întâlnit pentru prima data un dirijor român foarte bine pregatit si foarte, foarte talentat - Tiberiu Soare. Cred ca avem muzicieni tineri formidabili!! Profitati de ei, va spun eu, altfel înca putin si îsi fac valizele si pleaca în lume.


Sunteti un model foarte apreciat si iubit, urmarit cu mare interes de tinerii care se pregatesc pentru o cariera lirica. Ce gânduri puteti adresa acestor tineri aflati la început de cariera?

Eu le doresc sa aiba noroc, chiar începând cu scoala, cu profesorii, cu cei care le acorda încredere. Pentru ca asta îmi aduc aminte de când eram mica: de la 17 ani eu am facut în România multa televiziune, mult radio, multe înregistrari si enorm de multe spectacole care mi-au folosit mai târziu. Profesorii de muzica de la liceul de arta si mai târziu de la Conservatorul de muzica, mi-au fost prieteni si marea majoritate îmi dadeau lectii particulare fara sa-mi ia nici un ban, numai sa ma stie pregatita si sa ma încurajeze. Mi-aduc aminte de foarte multi oameni care lucrau la radio, la televiziune: de Iosif Sava, Luminita Constantinescu - oameni care faceau emisiuni extraordinare.


Aveti un repertoriu foarte extins si divers, inclusiv pentru seara de mâine. Spre ce orizonturi se îndreapta acum repertoriul dvs?

Nu se îndreapta spre nici un orizont. Nu am fost niciodata un artist foarte "cuminte" în ce priveste repertoriul, dar întotdeauna am fost cu multa, foarte multa grija. Spectacolele integrale pe care le fac pe scena nu sunt mereu aceleasi cu cele care le fac pe discuri, nu cânt foarte mult, îmi aleg cu grija teatrele în care cânt, productiile, partenerii, iar ca sa fac asa o suma între "da" si "nu", cred cu siguranta ca am spus de mult mai multe ori "nu" decât "da". Chiar daca îmi permit sa mai fac si roluri de mezzosoprana cred ca este o chestiune mai mult de culoare, de personaj, nu neaparat de volum.


De-a lungul carierei dvs. ati fost înconjurata permanent de oameni de elita, de mari dirijori, cântareti, regizori...

Da, cred ca i-am întâlnit pe cei mai buni! În 20 de ani de cariera nu cred sa fie cineva, nu numai din lumea operei dar si a filmului, a teatrului, fara sa-l fi cunoscut, pentru ca soarta ne-a asezat pe aceleasi carari, au venit la spectacolele mele sau m-am dus în teatrele în care jucau ei. Mi-aduc aminte ca ultima data l-am vazut la New York pe Jeremy Irons, putine luni înainte am vazut-o pe Judi Dench, o alta prietena de-a mea, mare actrita de origine engleza. Sunt oameni cu care ma încarc foarte mult, pentru ca eu ador teatrul si tin foarte mult ca si în spectacolele de opera sa aducem momente teatrale.


Sunteti o Diva în adevaratul sens al cuvântului, ceea ce ne duce la ideea de excelenta. Cum interpretati evolutia acestui termen în secolul XX?

Da... a luat-o razna de multe ori, pentru ca este atribuit tot mai dezordonat. Prima data a fost atribuit cântaretelor de opera, acum câteva secole, dar apoi lumea - de acum 100 de ani sau... poate mai putin, de 50 de ani încoace - a început sa atribuie acest termen si în muzica pop, sau în lumea modei si uneori chiar în sport. Initial s-a atribuit unei persoane care vine poate cu o voce de înger, care aduce aminte de divin, de aici vine si cuvântul "Diva", nu? Dar dupa aceea sigur ca acest termen s-a atribuit femeilor dar si barbatilor care au o charisma si posibilitatea de a transmite orice fel de emotie pozitiva publicului sau oamenilor care îi admira, sau care viseaza sa ajunga sau sa se apropie de ei.


Interviu realizat de Cristina Radu