Interviu cu Voicu Popescu, dirijorul Corului de Copii Radio
Un
Salut voios de pionier! din partea Corului de Copii Radio,
la 20 de ani de la caderea comunismului în România
Corul de Copii Radio a pregatit, sub îndrumarea dirijorului Voicu
Popescu, o noua surpriza muzicala, plasata la granita dintre concert
si spectacol, la doua decenii de la caderea comunismului în România.
Intitulat Salut voios de pionier!, programul muzical, desfasurat
la Studioul "Mihail Jora" în 20 decembrie 2009, a cuprins
cântece cu iz ideologic specifice perioadei comuniste, dar si creatii
muzicale bazate pe versuri apartinând micilor artisti. Cu acest
prilej, Voicu Popescu, dirijorul Corului de Copii Radio,
ne-a dezvaluit câteva dintre reperele acestui proiect inedit.
Se împlinesc 20 de ani de la prabusirea comunismului în România.
Este binevenit în acest moment un Salut voios de pionier?
Cu siguranta; pentru ca acest Salut voios de pionier! a fost,
vrem, nu vrem, copilaria unora dintre noi, iar asumarea acestui
trecut este absolut obligatorie, pentru un om care îsi cunoaste
valorile, le apreciaza si nu le poate nega. Am pornit de la ideea
ca în acea vreme copiii stiau sa cânte - si cântau foarte bine,
aveau un repertoriu specific - pentru care compozitorii au avut
un elan deosebit. În ziua de astazi nu mai asistam la asa ceva si
este mare pacat, care se resimte în sensibilitatea copiilor fata
de muzica de buna calitate - desi aceasta sensibilitate scade pe
masura ce ei sunt lasati prada curentelor subculturale; de aceea,
aceasta revenire, poate putin ciudata, la repertoriile din acea
vreme este un semnal ca desi textele aveau stupiditatea lor, muzica
era de buna calitate, iar oamenii cântau cu placere.
Cum ati alcatuit programul si cum se îmbina lumea copilariei
cu ideologia comunista, în acest context?
Am ales ca sistem de desfasurare a spectacolului acest contrapunct
între cântecele ideologizate si lumea reala a copiilor, reprezentata
prin jocuri de copii si poezii scrise de ei la acea epoca, deci
totul este preluat din acei ani. Putem observa ca exista o preocupare
deosebita pentru versuri, copiii stiau sa scrie, scriau sensibil,
stiau sa se joace, aveau folclorul lor, care nu ar trebui înlocuit
cu un folclor venit de pe alte meleaguri: înainte de toate ar trebui
sa ne cunoastem traditia.
Aceasta alternanta dintre cântecul ideologizat si viata plina de
candoare si profunzime a copilului va face ca omul sa înteleaga
ca si în perioada comunista se traia intens, chiar daca eram obligati
sa avem un anume comportament. Am gasit foarte repede echipa care
a contribuit la realizarea aceastui proiect: pianista Camelia
Chitibea, ajutorul meu de baza si Ioan Dobrinescu, un
excelent muzician care a reorchestrat toate lucrarile muzicale pe
care le prezentam în program si care a reusit sa mentina spiritul
acestor piese într-o maniera elevata. De asemenea, alaturi de mine
în acest proiect au fost Valentina Leonte, cea care a descoperit
în arhiva Radiodifuziunii Române acele superbe momente de joaca
ale copiilor, poeziile scrise de copii - care au într-adevar valoare
literara - dar si tinerii actori Sorina Stefanescu si Serban
Gomoi, care s-au implicat cu mult entuziasm în acest proiect.
Ramâne sa multumesc Radio România pentru tot sprijinul (deopotriva
logistic si moral) pe care mi l-a acordat în aceasta - cred eu -
curajoasa initiativa, pentru ca abia acum am vazut câta retinere
le-a produs ea unor oameni care înca se tem de ceva din trecutul
lor.
Muzica si imaginea se împletesc din nou în programul Corului
de Copii Radio; veti continua seria spectacolelor sincretice?
Înca din anul 2005 Corul de Copii Radio a venit în fata spectatorilor
cu câte un proiect sau chiar doua pe an. În 2009 a fost o bucurie
pentru noi sa prezentam o opera baroca, într-o redare - zic eu -
fidela a gestului de la curtea lui Ludovic al XIV-lea, cu interpretarea
într-un stil cât mai autentic a acelei muzici. Vom pregati si alte
proiecte - nu va spun alte amanunte - dar cert este ca la sfârsitul
anului viitor vom avea din nou o productie interesanta la Sala Radio
si sunt convins ca va fi ceva surprinzator.
Interviu realizat de Alexandra Cebuc