Seria Concerte camerale
3 septembrie, ora 17.00, Ateneul Român


Referindu-ne la programul din aceasta seara, dedicat memoriei lui Yehudi Menuhin, am putea spune ca aceasta complexitate îl caracteriza si pe marele artist a carui formare se datoreaza în mare parte lui George Enescu? Un astfel de program nu este destul de des întâlnit în concert.

Nu, nu este. Dar ceea ce cred eu ca este uimitor la aceste doua piese pentru coarde, cea a lui Gorecki si cea a lui Prokofiev, se leaga de celebrarea acestui instrument, prin ceea ce poate face în muzica. Iar acest lucru este confirmat în Concertul pentru vioara al lui Mendelssohn. Yehudi Menuhin a fost violonist si pedagog si o personalitate prin excelenta. Cred ca acestea sunt fatete diferite ale interpretarii violonistice de-a lungul istoriei si traditiei culturale si încearca sa reflecte lunga sa cariera si activitatile sale multiple în calitate de umanist, muzician, artist si profesor.


De aceasta data avem placerea sa va regasim în cadrul unei colaborari cu o orchestra româneasca - formatia Virtuozii din Bucuresti. Cum sunt noii dvs. muzicieni?

A fost o placere. Nu numai ca sunt muzicieni extraordinari, dar si oameni extrem de calzi, asa cum am aflat la prima mea vizita în România. Am observat ca fiecare are o anume caldura în suflet, ceea ce ma face sa ma simt foarte comfortabil printre ei, ca strain. Ca muzicieni sunt minunati si este o reala placere sa lucrez cu ei. Abia astept sa înceapa concertul.


În aceasta seara va veti întâlni si cu publicul român care va cunoaste din concertele preluate de la Uniunea Europeana de Radio. Ati dori sa le adresati câteva cuvinte?

Desigur. M-am simtit pâna acum minunat si abia astept sa-i am alaturi. Am fost la un concert seara trecuta în aceasta sala minunata si am simtit aceasta caldura si faptul ca sunt oameni extrem de cultivati. Nu înteleg ce spun când vorbesc, dar când asculta muzica se identifica fiecare complet cu ea. În foaier toti erau entuziasmati. Chiar si la hotelul la care stau, angajatii mi-au spus: am fost aseara la opera, a fost atât de frumos. Totul la ei ia amploarea uni real eveniment si e grozav.


George Enescu este cel mai impresionant compozitor pentru români. Ati avut ocazia sa-i abordati muzica?

Din pacate nu am avut aceasta sansa. Am însa un prieten dirijor care a interpretat-o si care este foarte iubit aici în România, Lawrence Foster. El are un repertoriu impresionant cu lucrari de Enescu. La rândul meu am colaborat mult cu Lawrence si am avut ocazia sa ascult multa muzica de George Enescu, mai ales muzica de camera pentru vioara si pian. Vox maris este o lucrare fabuloasa. Poate ca acesta ar fi momentul sa-mi spun: Barry, trebuie sa faci si ceva Enescu.


Daca vorbim despre colaborari îndelungate, cea cu violonistul Daniel Hope este de aceeasi durata?

Nu, însa colaborarea prezenta este o experienta extraordinara. Este un violonist extraordinar, iar felul în care îl interpreteaza pe Mendelssohn este uimitor. Sunt pur si simplu coplesit de arta lui.


Daca Festivalul Enescu este un splendid mod de a încheia stagiunea de vara extrem de plina a lui Barry Douglas, ce va urma?

În Anglia am propriul ansamblu, Camerata Ireland si cu trei saptamâni în urma am avut un festival, urmatorul desfasurându-se saptamâna viitoare. Vom fi la Dublin într-un castel mare. Dupa aceea plec în Rusia într-un turneu, iar cu orchestra rusa într-un alt turneu în alte doua tari. Acest turneu este inclus în stagiunea noua si sunt extrem de încântat.


Interviu realizat de Veronica Orha Canelea