Seria Mari orchestre ale lumii
8 septembrie, ora 19.30, Sala Mare a Palatului


Fiti binevenit din nou în România alaturi de Orchestra Simfonica a Filarmonicii "George Enescu". Am remarcat faptul ca aveti o mare bucurie de a comunica cu ceilalti, de a împartasi, cu ei uzica. Sunteti un om norocos deoarece realizati aceasta în trei modalitati - prin vioara, prin dirijat si ca profesor. Le îmbinati pe toate într-o perfecta armonie. Dar care este domeniul preferat?

Muzica este domeniul meu preferat. Tot ceea ce este legat de muzica se dezvaluie în mod natural. Desigur, vioara mi-a oferit primul meu mod de exprimare - am învatat muzica prin intermediul viorii. Apoi am devenit profesor; am cântat la viola, si la vioara baroca. Am comunicat prin muzica. Muzica este un domeniu fascinant iar noi, muzicienii, suntem foarte norocosi deoarece ne putem exprima prin intermediul ei cu diferite mijloace.

Dirijatul reprezinta o noua treapta în evolutia mea, în cariera mea. Sunt foarte recunoscator tuturor compozitorilor care au scris atât de multa muzica minunata pentru orchestra, pe care ca violonist nu o pot interpreta - precum Simfoniile lui Beethoven, Mahler - sau celor care nu au scris nici un concert de vioara precum Bruckner, care are însa noua simfonii extraordinare. Sunt foarte norocos ca pot interpreta acum acest formidabil repertoriu.


Se pare ca în cariera dvs. îmbinati mai multe lumi. Radacinile dvs. se afla în îndepartatul Orient, ati traversat oceane, tari, continente, ati cunoscut multi oameni. În lumea de astazi se vorbeste foarte mult despre globalizare - credeti ca în muzica aceasta poate avea loc?

Globalizarea deja s-a petrecut. Ceea ce ne permite globalizarea este sa fim noi însine, sa fim fideli propriei noastre existente si sa împartim darurile noastre cu fiecare om. Din acest punct de vedere, nici un fenomen al globalizarii nu poate împiedica fiinta umana sa se exprime. Într-un fel, ma uit si vad acest fapt ca pozitiv. Globalizarea este un fenomen al comunitatii, al comunicarii, ocazia de a fi împreuna, de a fi mai prietenosi unii cu altii fara a-i exclude pe unii - din motive filosofice, politice, sociale. Din acest punct de vedere noi, muzicienii, suntem norocosi - cu 20 de ani în urma putini rusi puteau sa paraseasca Uniunea Sovietica pentru a merge în Vest. Astazi putem fi liberi în calatoriile noastre, în dialoguri. Aceasta înseamna globalizare.


La nivelul creatiei pe care ati interpretat-o, ati sesizat nuante diferite în functie de spatiul de sorginte al creatorilor?

Apartin noii generatii de muzicieni dar am fost în strânsa legatura cu trecutul, ceea ce mi-a permis sa primesc esenta traditiei predecesorilor mei - David Oistrah, Sviatoslav Richter, Mstislav Rostropovici. I-am cunoscut, mai putin pe Oistrah. Cu Richter m-am întâlnit doar o data, dar cu Rostropovici am studiat, l-am iubit si a fost mentorul meu. Aceasta a reprezentat legatura cu trecutul si pentru mine sa am aceasta experienta în secolul XX este cel mai pretios dar pe care l-am primit.


Credeti ca în universul artistic mondial actual lipseste continutul gesturilor noastre, a disparut oare continutul din exprimare?

Este foarte dificil pentru mine sa spun. Fiecare astazi este liber sa se exprime asa dupa cum doreste. Ceea ce ne lipseste cred ca sunt structurile care sa ne permita sa nu uitam traditiile, deoarece fara trecut si necunoscând traditiile, nu putem sa proiectam viitorul. Este asemenea pomilor fara radacini sau cladirilor fara structura de baza. Trebuie întotdeauna sa ne întoarcem la radacini, la structura fundamentala a spiritualitatii si sa le facem mai puternice.


Revenind la cariera dvs., sunteti implicat în multe proiecte. Aveti unul mai apropiat?

În aceste momente, este dirijatul, în care investesc toata energia mea, toata pasiunea - trebuie sa învat sa ajung la nivelul violonistului Vengerov. Aceasta este marea mea provocare si de aceea, pentru moment m-am îndepartat de vioara pentru a ma concentra asupra dirijatului. Nu este stilul meu sa fiu un amator si de aceea trebuie sa muncesc mult. Poate, cândva, voi fi mai bun ca dirijor decât ca violonist...


Fiecare dintre activitatile dvs. va îmbogateste; aveti un anume domeniu de cercetare foarte apropiat?

Muzica întotdeauna a fost apropiata de inima mea si indiferent de ceea ce fac, totul îmi aduce satisfactii. Astazi dirijez, mâine voi cânta la vioara - si astfel le combin. Dar cele mai dragi mie, mai presus de orice îmi sunt familia si coordonatele umanitatii. Muzica este o expresie a umanitatii, de aceea voi pune întotdeauna familia pe primul plan, chiar înaintea muzicii.


De câteva momente ati încheiat repetitia cu Filarmonica "George Enescu". Este prima întâlnire cu acest ansamblu?

Anul trecut, în luna mai, m-am întâlnit acest minunat ansamblu si a fost o mare bucurie sa lucrez cu el. Este mai mult de un an de când nu ne-am mai vazut si m-a bucurat aceasta reîntâlnire. Astept cu nerabdare concertul, îmi place sa lucrez cu aceasta orchestra, colaborez bine cu ea - un ansamblu coordonat de maestrul Cristian Mandeal, care a fost unul dintre primii dirijori cu care am colaborat când aveam doar 16 ani. Pentru mine este ca un gest simbolic sa revin la acest ansamblu. L-am reîntâlnit pe Cristian Mandeal ieri si m-a binecuvântat pentru reusita concertului.


Aveti un gând special pentru auditori?

Cea mai importanta urare pentru auditori este ca ei sa continue sa vina la concerte deoarece, în aceasta lume cu probleme, muzica este tot ce avem - unul dintre lucrurile minunate, una dintre bunele alternative la care oricând putem reveni. Muzica va fi întotdeauna aici pentru noi. Atâta timp cât avem orchestra Filarmonicii "George Enescu", cât avem mari solisti - voi cânta cu trei minunati tineri - si cât timp va exista muzica genialului Beethoven, putem fi fericiti.


Interviu realizat de Irina Hasnas