Seria Concerte camerale
14 septembrie, ora 17.00, Ateneul Român


Nu este pentru prima data când va aflati în România. Ce parere aveti despre publicul de aici?

Îmi place foarte mult publicul din România si îmi face o deosebita placere sa cânt în aceasta tara.


Cum v-ati decis sa cântati anul acesta în Festivalul International "George Enescu"?

Am fost invitat de organizatori împreuna cu colegul meu, Eugene Ugorski. Am acceptat imediat propunerea fiindca de mult îmi doresc sa cânt în acest festival.


Ne puteti descrie colaborarea dintre dumneavoastra si violonistul Eugene Ugorski?

Este o colaborare foarte fructoasa, a început în urma cu aproximativ un an când am cântat în Germania, la un festival în Mecklemburg. De atunci am tinut legatura. Recent am înregistrat un DVD împreuna la Festivalul International de la Miami, care va fi lansat curând. Va contine un repertoriu diferit de acela pe care îl interpretam în România. Un alt eveniment important care ne va aduce împreuna, pe mine si pe Eugene Ugorski, va avea loc în ianuarie 2010, când voi dirija o orchestra din Elvetia, iar colegul meu va interpreta partitura solistica a Concertului pentru vioara de Beethoven. Este un eveniment pe care îl astept cu nerabdare.


Cum ati decis sa cântati împreuna la Festivalul "George Enescu"?

La început invitatia a fost adresata lui Eugene si pentru ca se pare ca vrea sa cânte cu mine cât mai mult posibil, m-a întrebat imediat daca sunt disponibil. Eu nu aveam program zilele acestea, asa ca am spus amândoi "da" invitatiei.


Ati stabilit împreuna programul pe care îl veti cânta în recital?

Exista mai multe serii în cadrul festivalului "Enescu", iar noi vom cânta în cadrul seriei "Enescu si contemporanii sai", asa ca ne-am ales piese de compozitori francezi si austrieci pe care Enescu i-a cunoscut. George Enescu a petrecut multa vreme în Franta asa ca si despre el se poate spune ca era francez, într-un fel. Vom cânta de asemenea piese de Chausson, Ravel si Prokofiev, un compozitor care si-a petrecut mult timp în Franta, care a fost prieten cu Enescu si care îi admira foarte mult muzica. În plus, Chausson apartinea cercului lui Jules Massenet, care i-a fost profesor de compozitie lui Enescu la Paris. Din acelasi cerc facea parte si César Frank. Sonata acestuia din urma era o piesa importanta din repertoriul compozitorului român.


Ce parere aveti despre muzica lui Enescu? Ati mai interpretat lucrari de-ale lui?

Sunt de foarte mult timp un admirator al muzicii enesciene. Primul meu contact cu opusurile lui Enescu s-a produs când Gidon Kremer mi-a propus sa cânt Cvintetul cu pian la un festival în Austria. Cvintetul mi-a placut foarte mult. Este diferit de Sonata nr.1 pentru vioara si pian, pe care o cântam la festival. Cvintetul este foarte complex, iar partitura pentru pian este dificila. Exista armonii interesante, este neobisnuit, interesant si original. De atunci se numara printre cvintetele mele preferate si l-am cântat în mai multe ocazii.

Apoi am avut norocul sa o cunosc pe doamna Lory Wallfisch care patroneaza o fundatie Enescu, în America, în Connecticut. Este o fundatie mare care se ocupa cu promovarea muzicii lui Enescu si în alte state ale Americii. Are multi membri onorifici, printre care s-a aflat si Mstislav Rostropovici, care din pacate nu se mai afla printre noi. Co-fondatorul acestei fundatii este Yehudi Menuhin, fostul elev al lui Enescu. Lory Wallfisch mi-a trimis partiturile de la aproape toate lucrarile lui Enescu, de la cântece, la muzica de camera. Partiturile Sonatei pentru violoncel si pian, a sonatelor 2 si 3 pentru vioara si pian sau a suitei "Impresii din copilarie" erau incluse.

Apoi am întâlnit-o pe Patricia Kopacinskaia, o violonista nascuta în Republica Moldova si stabilita în Elvetia. Cu ea am cântat mult Enescu, mai ales Sonata a III-a în caracter popular românesc si Suita "Impresii din copilarie". Acesta a fost un alt capitol din contactul meu cu muzica enesciana. De asemenea, am cântat si Sonata a III-a pentru pian solo. Pe prima nu am reusit înca sa o cânt, dar mi-ar placea foarte mult sa o fac într-o zi. Am cântat Sonata a III-a pentru pian în multe tari, din Italia pâna în Rusia si Statele Unite, pe scurt, oriunde am avut ocazia sa cânt aceasta piesa superba.

Apoi, în timpul festivalului SoNoRo am cântat Octetul de Enescu, un alt eveniment important din viata mea. A însemnat foarte mult pentru mine sa cunosc aceasta lucrare.Visul meu este sa dirijez Octetul. Stiu ca exista o versiune pentru orchestra de coarde, scrisa chiar de Enescu. Cred ca l-am ascultat de peste 200 de ori. Iar la una dintre vizitele mele în Bucuresti mi-am cumparat aproape toate înregistrarile cu lucrari de-ale lui, realizate de artisti importanti. Deci muzica lui Enescu detine o parte vitala din repertoriul meu si sunt încântat ca vom veni în România în timpul acestui festival în care vom interpreta Sonata nr.1 pentru vioara si pian, o piesa de tinerete a lui Enescu. El se afla înca sub influenta lui Brahms sau Cesar Frank. Are o structura clasica, însa cu toate acestea se simte o voce distincta a tânarului Enescu. Aceasta sonata transmite mult si sunt bucuros ca voi avea ocazia sa o cânt atât la Ateneul din Bucuresti, cât si la Sibiu, Brasov si Busteni. Este o ocazie unica sa interactionam cu publicul românesc si speram sa facem o impresie cât mai buna cu interpretarea acestei sonate.


I-ati putea numi pe muzicienii români cu care ati colaborat de-a lungul carierei dumneavostra?

Am colaborat cu un alt promotor important al muzicii enesciene, Remus Azoitei, care a înregistrat pâna acum toate lucrarile pentru vioara ale lui Enescu. De asemenea, când am cântat pentru prima data la Bucuresti, cu Orchestra Filarmonicii "George Enescu", m-am aflat sub bagheta lui Emil Simon, pe care îl consider o persoana speciala. Este foarte sobru si independent, dar a fost apropiat si de Celibidache, care a jucat un rol vital în devenirea mea. Pot sa spun ca Sergiu Celibidache este preferatul meu dintre dirijorii tuturor timpurilor. Sunt prieten si cu Razvan Popovici care m-a invitat de doua ori la festivalul SoNoRo pe care îl organizeaza în Bucuresti, dar si la festivalul pe care îl organizeaza în Germania, unde cânta foarte multi români. De fapt, acolo l-am cunoscut si pe Remus Azoitei. Am colaborat, cu o alta artista româna importanta, Mihaela Ursuleasa. Am cântat împreuna la patru mâini si suntem buni prieteni.


Exista alti muzicieni români cu care v-ati dori sa colaborati?

Mi-ar placea sa cânt alaturi de orchestrele românesti, mai ales alaturi de Orchestra Filarmonicii din Iasi sau Cluj, pentru ca am auzit atâtea lucruri bune despre aceste ansambluri. Mi-ar placea sa am ocazia într-o zi sa vin sa cânt în aceste orase. Cred ca orchestrele românesti în sine au foarte multe calitati. Pun foarte mult suflet atunci când cânta, ceea ce eu apreciez foarte mult.


Unde ati întâlnit cel mai bun public de pâna acum?

Nu cred ca este o chestiune de tara, ci mai degraba de salile importante în care concertez unde publicul este sofisticat, experimentat, exigent, ceea ce pentru mine este foarte important. Un public bun este unul exigent, care nu "consuma" orice îi pui în fata, ci cu care intri în comuniune la un nivel foarte profund. Un asemenea public întâlnesc în tarile estice, precum România, Rusia, Cehia, Polonia. De asemenea, în Japonia, în multe locuri din Statele Unite, dar si în Occident. Publicuri de acest gen sunt întâlnite în orasele unde exista o traditie muzicala puternica si unde publicul a auzit multi artisti mari, deci unde au puncte de referinta.


Alte arte, precum poezia sau pictura de exemplu, va ajuta în construirea discursului muzical atunci când cântati pentru prima oara o piesa?

Asta este cel mai important pentru mine, mai important chiar decât muzica în sine, fiindca muzica nu înseamna doar note, ci înglobeaza toate aceste arte, mai ales cele plastice. Acum, ca ma ocup din ce în ce mai mult de dirijat, mi se pare foarte important cum "construiesti" lucrarea. Si poezia are rolul ei important, prin dictie, care este indispensabila pianistului. Poti face diferenta între un pianist bun si altul mai putin bun, datorita acestui criteriu. Artele vorbesc o limba pe care nu o poti pune în termeni concreti, însa transmit mult din punct de vedere emotional, iar muzica preia aceasta încarcatura si o transmite publicului. Si de aceea pentru mine artele, poezia si literatura în general, sunt o parte importanta din viata mea. Încerc sa citesc cât mai mult. Pictura este, de asemenea importanta pentru noi, muzicienii, pentru ca scoate în evidenta conceptul de culoare, pentru ca interpretarea unora este lipsita de culoare.


Si daca tot ati amintit de pictura, exista vreun pictor care va inspira în mod deosebit?

Nu, nu pot spune asta. E ca si cum m-ati întreba daca un compozitor ma impresioneaza mai mult decât altul. Unii pictori au contribuit mult la viziunea mea asupra unei lucrari. Trebuie sa spun ca aveti o colectie impresionanta de picturi la Muzeul National de Arta din Bucuresti de a carei frumusete multi straini nu sunt constienti, din pacate. Unii dintre acesti pictori au fost pentru mine o revelatie.


Daca ati putea calatori în trecut, cu care muzician sau compozitor v-ar placea sa colaborati?

Nu cred ca ar trebui sa calatoresc foarte mult, fiindca acei compozitori care au parasit lumea aceasta ne-au lasat o muzica superba, de unde le putem descifra mesajul. Asa ca pentru a întelege mesajul lui Enescu, Bach sau Ravel, ca sa numim doar câtiva, nu ar trebui neaparat sa calatorim în timp. Muzica lor este foarte clara. Pentru mine, acest limbaj devine din ce în ce mai clar si cred ca pot transmite acest mesaj. Însa mi-ar fi placut sa îl cunosc pe Sergiu Celibidache sau pe Bruno Walter. În aceste zile nu avem figuri internationale de calibrul lor. Mi-ar fi placut sa cunosc o astfel de persoana care sa ma ajute sa îmi formez viziunea asupra muzicii.


Ati spus ca mesajul muzicii lui Schumann v-a impresionat foarte mult. Daca l-ati întâlni acum pe Schumann, ce i-ati spune?

Nu a fost doar Schumann, ci si Schubert sau Chopin si multi altii. De fapt cred ca îi întâlnesc pe acesti oameni în muzica pe care au lasat-o. Muzica lor este vitala pentru mine. Pentru mine o existenta în afara muzicii ar fi imposibila. Când cânt din Schumann ma simt bine si nu cred ca as avea nevoie ca Schumann în persoana sa îmi spuna ceea ce fac bine si ceea ce nu. Respect partitura cât pot de mult si este cea mai buna modalitate de a ramâne în legaura cu ei.


Ati fi preferat sa traiti si sa cântati în alta epoca istorica? Daca da, în care si de ce?

Mi-ar fi placut sa traiesc la începutul secolului al XX-lea, pâna la al doilea razboi mondial. A fost cea mai interesanta perioada din punct de vedere muzical. Atunci au existat dirijori, compozitori si instrumentisti extraordinari. Ma simt putin "exilat", temporal vorbind, de acea perioada.


Cum credeti ca muzica clasica este perceputa în ziua de astazi? Credeti ca este apreciata la justa ei valoare?

Nu, nu cred. Publicul nu este tratat cum trebuie de multi instrumentisti sau de cei care se ocupa cu organizarea evenimentelor muzicale. Cred ca multi membri ai publicului sunt nevoiti sa asculte o muzica aflata sub standardele pe care si le-au impus. Impresarii si organizatorii sunt adesea vinovati de acest fenomen. Dar si unii dintre noi, muzicienii, suntem responsabili de acesta "criza" a muzicii clasice. De fapt multi o trateaza ca pe o industrie, în care conteaza cariera, banii, faima, iar ceea ce este cu adevarat important trece în plan secund. Mi se pare ca unii artisti abuzeaza de muzica, ceea ce mi se pare trist.


Exista vreun pianist care v-a servit drept model în cariera dumneavostra?

Unii pianisti m-au ajutat sa îmi definesc viziunea despre aceasta arta. L-am cunoscut recent pe Aldo Ciccolini, unul dintre cei mai înalti exponenti ai pianisticii mondiale. Si voi în România îl aveti pe Dinu Lipatti sau pe Clara Haskil. De fapt fiecare tara a dat cel putin un pianist de exceptie. În Rusia a fost Racmaninov sau Sviatoslav Richter. În ziua de astazi, unii pianisti acorda mai multa importanta spectacolului, efectului vizual si mai putin muzicii în sine.


Ati spus ca va place muzica baroca franceza. Aveti vreo preferinta pentru vreun compozitor anume?

Cei mai importanti sunt François Couperin si Jean-Baptiste Rameau. Ceilalti sunt încântatori, însa nu de rangul celor mentionati. Acestia doi sunt importanti pentru mine. Sunt foarte diferiti si originali.


Ce mesaj le transmiteti celor care va asculta?

Mesajul nostru nu poate fi pus în cuvinte, îl vom exprima prin muzica. Daca am putea sa le transmitem un mesaj verbal, poate nu ar mai fi nevoie sa venim sa cântam. Muzica depaseste multe bariere. Vom încerca sa redam cât mai bine întelesul existential al muzicii.


Interviu realizat de Petra Gherasim