Seria Concerte camerale
14 septembrie, ora 17.00, Ateneul Român


Când si în ce conditii ati început sa studiati vioara?

Am început sa cânt la pian la vârsta de 4 ani, iar dupa un an si jumatate am cunoscut-o pe aceea ce avea sa-mi devina profesoara pâna în ziua de azi, Vesna Grupmann. Ea a spus ca ar trebui sa încerc vioara, instrument de care m-am îndragostit.


Este absolut extraordinar ca primul dumneavoastra concert cu orchestra a avut loc pe când aveati doar 8 ani. Ati cântat împreuna cu un ansamblu american. Ce amintiri pastrati acelui moment?

A fost o experienta cu totul speciala, eram doar un baietel în fata unor adulti profesionisti. Tin minte ca am cântat Anotimpurile de Vivaldi. Iar dupa aceasta a urmat o serie întreaga de concerte în care am câstigat multa experienta.


Cât de important a fost dirijorul Valeri Gergiev pentru evolutia dumneavoastra muzicala?

Întâlnirea cu Valeri Gergiev a fost fara îndoiala unul dintre punctele cele mai importante ale carierei mele. Mi-a daruit foarte mult, m-a ajutat in multe feluri, el este un dirijor proeminent, iar ca muzician am invatat multe lucruri de la el. Am cântat Concertul de Ceaikovski de multe ori impreuna si nu cred ca exista cineva care sa înteleaga muzica ruseasca mai bine decât el, asa ca a fost o experienta speciala pentru mine.


Ce înseamna Valeri Gergiev pentru orasul dumneavoastra natal, Sankt Petersburg?

Valeri Gergiev este un simbol în Rusia si în Sankt Petersburg, de asemenea. El conduce Orchestra Mariinski, care are sediul acolo si este o mare mândrie pentru mine acest lucru. Desigur, sunt foarte multi muzicieni de valoare în Rusia, si de asemenea în Sankt Petersburg, de pilda Yuri Temirkanov si multi, multi altii. Bineînteles ca este un sentiment foarte interesant sa te fi nascut într-un loc cu semnificatii culturale si muzicale atât de profunde.


Aveti modele printre violonisti?

Da. Jasha Heifetz si toti maestrii de talia lui David Oistrah. Însa în primul rând Jasha Heifetz.


Ce simtiti atunci când va întâlniti cu publicul? Va place acest sentiment?

Da, îmi place sa cânt pentru public. Si daca pot sa-l emotionez, pentru mine este foarte important. Iubesc întâlnirea cu publicul, este foarte frumos sa cânti în fata unei sali pline, simti adrenalina si este foarte special.


Pe scena Festivalului "George Enescu" apareti împreuna cu pianistul Konstantin Lifschitz. Ce ne puteti spune despre aceasta colaborare?

Konstantin Lisfschitz este un foarte, foarte talentat pianist. A fost un copil minune. Ma simt foarte norocos ca am putut intra în legatura cu el. Am sustinut foarte multe concerte împreuna si pentru mine este unul dintre partenerii ideali de muzica de camera, mai ales în recitalurile vioara-pian. Veti vedea ca este un pianist fenomenal si un muzician extraordinar.


În recitalul de la Bucuresti veti interpreta Sonata I de George Enescu. Care este opinia dumneavoastra cu privire la aceasta lucrare?

Este interesant, pentru ca aceasta Sonata nu este cea mai celebra dintre sonate si spun ca este interesant pentru ca de obicei violonistii cânta a II-a sau a III-a sonata. Eu o voi cânta pe prima si îmi place "descoperirea" aceasta. Am învatat-o si de-abia astept sa o cânt. Este o piesa foarte interesanta, cu multe tehnici si elemente specifice lui Enescu. Este o piesa frumoasa.


De asemenea, afisul recitalului sustinut împreuna cu Konstantin Lifschitz cuprinde lucrari de Prokofiev, Ravel si Chausson. De ce ati optat pentru aceste opusuri?

Pentru ca am alcatuit un program "francez", iar aceste piese merg foarte bine împreuna. Voi cânta Poemul de Chausson, una dintre cele mai frumoase piese scrise vreodata pentru vioara. Este la fel de frumoasa si cu acompaniament de pian, si de orchestra. Este melodioasa, are o tema arhi-cunoscuta. Sunt foarte bucuros sa o pot cânta si cred ca voi face o impresie buna.


Este prima dumneavoastra vizita în România?

Da, asa este. Sunt foarte încântat sa vin si sa particip la acest festival minunat.


Interviu de Monica Isacescu