Seria Teme clasice în prelucrari moderne
22 septembrie, ora 19.30, Sala mica a Palatului

Pe Florin Raducanu l-am cunoscut pe când era student la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, în perioada în care studia la clasa de jazz condusa de pianistul si compozitorul Mircea Tiberian. De atunci si pâna în prezent el a facut progrese uluitoare, nu numai ca interpret (pianist-improvizator), dar si ca profesor de jazz si compozitor. Desi tânar (nascut în anul 1973), Florin Raducanu nu s-a multumit cu activitatea concertistica si îsi dedica o mare parte din timp elevilor sai de la Liceul de Muzica "George Enescu" din capitala si de la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, carora le stimuleaza creativitatea muzicala cu ajutorul jazzului si improvizatiei. Prin interpretarile sale, Florin ne arata puntile de legatura între jazz si muzica clasica. Asa ca nu este întâmplatoare prezenta sa în acest an în cadrul Festivalului George Enescu.


"Am studiat muzica clasica pâna la intrarea în Conservator - am început cu studiul pianului clasic - iar deschiderea spre jazz a venit firesc, în sensul ca la un moment dat am simtit nevoia de mai mult decât a cânta, a interpreta o lucrare muzicala scrisa de altcineva. Încercam sa-mi gasesc propria viziune asupra muzicii. Întâlnindu-ma cu Mircea Tiberian în Conservator, am avut un ajutor la momentul acela din partea lui.

Apoi a urmat studiul individual, pentru ca fiecare trebuie sa-si urmeze calea, conditia pentru a reusi e sa fii sincer si sa stii ceea ce vrei. Dar mai cred si ca avem ghizi spirituali care ne îndreapta acolo unde trebuie sa ajungem.
Ce este important, ce este atragator în jazz? Aspectul creativitatii, al libertatii si chiar al regasirii spirituale într-un fel. Improvizatia sta la baza muncii oricarui interpret de jazz. Mai întâi însa trebuie sa dobândesti discernamântul, care se realizeaza printr-o cultivare permanenta de natura stiintifica."

Florin Raducanu


Ce auditii muzicale te-au influentat în evolutia ta ca pianist de jazz?

Keith Jarrett m-a influentat mult la început si în continuare este pianistul de jazz care ajunge cel mai rapid la intimitatea mea de artist. Urmeaza apoi Herbie Hancock, cu viziunea lui asupra muzicii - ma refer la fusion, la classical-jazz.


Tu te-ai apropiat foarte mult de lucrarile clasice si ai încercat sa le transformi, sa le pregatesti într-o anumita forma pentru jazz. Ai avut ca model vreun muzician de jazz care a urmat aceasta cale?

Tocmai în cadrul doctoratului despre aspectul acesta vorbeam si am gasit chiar foarte multi muzicieni de jazz care s-au aplecat asupra fenomenului fusion "classical-jazz", însa acest aspect a fost mai putin scos în evidenta în biografia lor muzicala. Ma gândesc la J.J Johnson, Keith Jarrett, Herbie Hancock sau Bill Evans, pianist care a adus acea viziune de tip "voicing", preluata din armonia corala. Aproape toti marii interpreti de jazz care sunt si compozitori au la baza aceasta formatie clasica si la un moment dat se întorc la marea muzica de natura culta.


Care consideri ca sunt cele mai importante realizari ale tale în jazz?

Începutul proiectului de "third stream"- jazz simfonic cu Filarmonica din Sibiu în 2006 si continuarea dupa cum se vede în 2009, în cadrul Festivalului George Enescu.
Proiectul de jazz simfonic este reprezentat de lucrarea "Jazz Ecumenica", alcatuita din 7 parti. În aceasta lucrare se îmbina momentele de jazz simfonic cu influente ale muzicii impresioniste si cu secvente "etno" din mai multe regiuni ale lumii. Dar improvizatia este elementul cheie în acest demers muzical. Ansamblul care va interpreta lucrarea scrisa de mine este alcatuit dintr-o orchestra de coarde, un combo de jazz si o sectie de percutie de tip sud-american.


Interviu realizat de Daniela Nicolae